SUPA - CREMA DE SPARANGHEL

Au gandaci! La inceputul lui ianuarie am vazut un gandac plimbandu-se nestingherit pe geaca pusa pe spatarul scaunului din fata mea . Cand i-am atras atentia chelnerului , acesta a reactionat nepasator, ca si cum ar fi fost ceva frecvent, obisnuit. In plus pizza a fost fada si greu de taiat.

Restaurantul ne-a fost recomandat de niste prieteni ca fiind un loc in care se mananca foarte bine si mai fitos!Eu personal nu am apucat inca sa-i trec pragul dar sotul meu tocmai ce a trecut printr-o experienta unica: de a sari pe hainele lui direct de pe hainele persoanei care servea masa un gandac de bucatarie cat toate zilele...nu cred ca o sa ma grabesc sa incerc meniul

Anul acesta i-am facut ziua baiatului meu acolo.Personalul care s-a ocupat de copii s-a purtat deplorabil.Tot ce pot sa va spun este ca nicioadata nu voi mai plati bani ca sa primesc asa servicii,si nici un parinte nu cred ca se va mai intoarce acolo.Nu stiu sa inveseleasca copii,totul se facea intr-mare lehamite ,iar cand parintii incercau sa comande cate ceva trebuiau sa astepte o ora sa lise aduca.Asa delasare totala m-a scarbit total,culmea pe banii nostrii.

Imi place hanul de cand eram copil.Am 58 ani si ori de cate ori merg in zona(muncelul de sus),ma opresc pentru o tochitura.Localul este plin de istorie,personalul dragut,merita vazut.Nu treceti fara sa opriti.

3. Preturile sunt maricele, dar acceptabile. Aleg bucatele si bautura si astept. Si astept. Si astept. Astept precum desertul asteapta ploaia, astept precum adolescentul indragostit isi asteapta prima iubita la prima intalnire. Fumez deznadajduit, tigara dupa tigara, mi se usuca gatul si stomacul imi ghioraie. Deodata, un al saselea simt imi spune ca sunt privit cu insistenta. Ridic ochii si vad in fata mea un ospatar, altul decat cel care ma intampinase. Privirea lui imi spune clar si raspicat: „Ci vrei, bre?! Ci vrei?!!” Sa continui? Hai s-o iau pe scurtatura. Portii mari, intr-adevar. Foarte mari. Mari si imposuibil de mancat. De ce? Mancarea nu are nici un gust! Nici unul! Parca nici miros n-are! Nu stiu cum se poate asa ceva! E si asta o performanta, in felul ei! Sunt convins ca daca ceri tochitura moldoveneasca, cordon bleu, gulas sau placinta, toate au exact acelasi gust. Adica niciunul! Chelnerii, niste nesimtiti, care n-ar trebui sa lucreze nici in birtul „La nea Pandele” de langa gara din Vascauti. Localul, un kitsch de doi bani. In rest, fitze ieftine. Nu mai calc pe-acolo in viata mea, nu recomand nimanui.