Craciunul pe ulita

In unele sate din Romania, sarbatorile de Craciun incep de pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae, cand fetele se aduna in grup, inca din seara de 5 decembrie, si framanta placintele, pentru a doua zi. In aceasta seara, la ora noua fix (ora ce simbolizeaza de trei ori Sfanta Treime), se aduna flacaii din sat pentru a stabili grupul de colinda, de buhai, de capra etc. si a incepe repetitiile.

Sfantul Ignat

Prima sarbatoare ce marcheaza sarbatorile in aproape toata tara este Sfantul Ignat sau Ignatul Porcilor. Pe 20 decembrie este sacrificiul sangeros al porcului, o practica straveche ce a aparut ca o extensie a celebrarii spiritului graului.
Istoria religiilor sustine ca acest obicei este o substitutie a celebrarii sacrificiului unui mare zeu solar, care a luat numele Sfantului Ignatie Teofanul. Intr-adevar, exista multe similaritati intre obiceiul pastrat si cel al unui sacrificiu ritualic: prevestirea mortii, insemnarea corpului porcului, formulele magice invocate in momentul taierii etc.

Istoria populara, in schimb, spune ca a existat un om pe nume Ignat, care si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap, in momentul cand a vrut sa taie porcul. Dupa ingroparea tatalui, barbatul a innebunit si si-a luat lumea in cap. De aceea cred taranii ca porcul isi viseaza cutitul in noaptea dinaintea Ignatului. Taierea porcului trebuie sarbatorita cu respect si frica pentru cele intamplate.

Asa s-au nascut mai multe superstitii in legatura cu aceasta zi. In primul rand, cei milosi nu trebuie sa participe, pentru ca porcul va muri greu si nu va avea carnea buna. In randul celor care participa, copiii trebuie binecuvantati de bunici; li se desenaza semnul crucii pe frunte, cu sangele celui sacrificat, pentru a fi protejati de boli. Dupa aceea, batranii citesc vremea anului urmator sau marimea iernii dupa forma pe care o are splina porcului sacrificat. Cel care taie porcul si gaseste mult sange in inima animalului sacrificat va avea un an bogat. Aceasta intreaga zi trebuie sa fie dedicata taierii si prepararii porcului, daca cineva face vreo alta treaba prin gospodarie se considera ca va fi un an cu ghinion.

Deschiderea mormintelor

Romanii n-ar mai fi romani daca n-ar crede ca exista nopti speciale in care se poate comunica in cealalta lume. Toate marile sarbatori sunt precedate de o noapte, macar, in care se deschide poarta celuilalt taram. Unele nopti sunt privite cu frica, altele, ca “Deschiderea mormintelor”, de pe 22 decembrie, este intampinata cu veselie, este o noapte pentru reintalnirea cu cei disparuti si petrecut in cinstea lor.
Venirea sufletelor se pregateste prin anumite practici, intr-o ordine precisa, ca un adevarat ritual magic. Se incepe cu purificarea salasului sufletului care se va intoarce, prin tamaierea mormintelor. Pentru a avea un sprijin, cat timp calatoresc in lumea celor vii, li se confectioneaza toiege, care sunt infipte in morminte. Sufletele inofensive sunt intampinate cu mese intinse, la care li se pastreaza un loc simbolic.
Cu acest prilej, li se solicita ajutorul pentru rezolvarea unor probleme presante: sporirea roadelor, prosperitatea turmelor, sanatatea oamenilor etc.
Dar, la miezul noptii, de Revelion, spiritele mortilor sunt obligate prin diferite mijloace (incurcatul cailor, Jocul Calusarilor, zgomote produse de bice, talangi, fiare vechi, strigate, pomeni etc.) sa se intoarca in locuintele lor subpamantene.

Colacii de Craciun

In ziua de 23 decembrie este sarbatorit sacrificiul spiritului graului, prin dedicare intregii zile, coacerii colacilor de Craciun. Colacii preparati pentru Craciun, din aluat dospit de femeile "curate", mancati la ospetele rituale, daruiti colindatorilor si spiritelor mortilor (prin pomana), sunt alimente sacre, fara de care nu se poate sarbatori Craciunul.

Ei pot avea forme de cerc, potcoava si stea, simbolizand Soarele, Luna si Stelele. Sau mai pot lua forma cifrei opt, reprezintand trupul divinitatii, cercului umplut, intruchipand pamantul ca zeitate, si a diferitelor animale si pasari sacre (taurul, pupaza etc.), folosite pentru a dovedi importanta acelui animal in casa respectiva.

Adesea, colacul de Craciun se pastreaza pana la “pornirea plugului”, cand se punea in barsa plugului sau in coarnele boilor pentru a fi mancat de gospodari si de vitele de munca sau era "inmormantat" sub brazda plugului. Acest obicei este urmatorul “ingredient”, din procesul magic, pentru indeplinirea urarilor rostite in colinde si in Plugusor, care proslavesc sacrificiul spiritului graului pentru indestularea omului.

Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea si utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale spirituale, ce fac parte din aceeasi magie, incarcate cu semnificatii si simboluri preistorice.