Coniac (brandy) de casa

Nu i-am spus “cognac” pentru a nu intra in conflict cu cei de la Bureau National Interprofessionel du Cognac. Este o bautura asemanatoare coniacului, asa cum se prepara intr-o comuna din Timis, Teremia Mare, o renumita regiune viticola din Banat. O preparau svabii si avea un gust minunat. Prima data am baut coniac de Teremia prin 1985, pe vrema cand lucram in televiziune si am avut o emisiune acolo pentru redactia in limba germana a TVR. Gazdele au fost foarte primitoare si ne-au “intretinut” cu mancare si bautura pe toata durata filmarilor. Si pentru ca filmarile au durat suficient de mult, de dimineata pana seara, am avut timp sa fur “reteta”. Nu ma gandeam ca o voi pune in aplicare pana in 1993. Atunci ne-am cumparat o casa si aveam in curte si o vita de vie. Micuta, dar suficienta cat sa fac vin sau coniac pentru noi. Mi-am cumparat si o carte de oenologie, pentru a invata mai multe despre vin si despre distilarea strugurilor.
Dupa ce se culeg strugurii, se pun intr-un butoi si se zdrobesc boabele, se pune capacul si se lasa la soare, cel putin 2-3 saptamani. Sa nu umpleti complet butoaiele, sa lasati loc pentru fermentat. Nu adaugati drojdie. Daca strugurii nu sunt foarte dulci, puteti adauga 1-2 kg de zahar, nu mai mult. Tineti butoaiele bine astupate, pe toata durata fermentatiei. Este o fermentatie anaeroba, nu este ca la vin, cu dop de aerisire in apa.
Dupa minim 2 saptamani, ascultati din cand in cand butoaiele. Daca mai bolborosesc, inseamna ca nu s-a terminat fermentatia. Cand nu se mai aude nimic, desfaceti butoaiele si gustati putin “vinul”. Trebuie sa fie putin acrisor, inseamna ca s-a transformat tot zaharul din struguri in alcool. Se obtine un asa-zis vin de maxim 10 grade.
Apoi urmeaza distilarea, pentru care aveti nevoie de un alambic. Cam asa arata: un vas inchis care se pune pe foc mic, aburul format trece apoi printr-o serpentina racita permanent cu apa, iar distilatul se aduna intr-un vas. Eu am improvizat “alambicul” dintr-o oala sub presiune de cel putin 8 litri (kukta ii spune la noi) si o teava de cupru.
Puneti 6 litri in kukta, inchideti capacul si puneti-o pe foc. Lasati focul mare timp de 5 minute, apoi micsorati flacara pana aproape de minim. Dupa aproximativ o ora trebuie sa iasa prima tura de coniac. Bautura trebuie sa fie limpede, limpede. Puteti vedea cum functioneaza urmarind filmuletul.
La o kukta scoateti aproximativ 1,5 litri de batura, care va avea in jur de 25 de grade. Procedati la fel pana terminati tot butoiul. Spre deosebire de rachiu sau tuica, pentru a obtine un coniac de calitate trebuie sa il distilati de doua ori. La a doua distilare puneti in kukta 3 litri din prima tura de coniac si 3 litri de apa. Veti obtine astfel 2 litri de coniac bun. Din 60 de kg de struguri obtineti 10 litri de coniac de ~40 grade.
Coniacul adevarat se pastreaza apoi in butoaie de stejar, cel putin 1 an. Conform clasificarii BNIC (Bureau National Interprofessionnel du Cognac) aveti un coniac de calitate V. Daca il pastrati 2 ani veti obtine calitatea VS iar pentru cel pastrat peste 4 ani, calitatea devine VSOP. Bauturile pastrate mai mult de 6 ani in butoaie de stejar vor avea pe sticla calitatea XO Extra Gold. Acestea sunt cele mai fine bauturi, dar si cele mai scumpe.
Din pacate, noi in casa nu prea avem butoaie de stejar. Dar putem obtine o “imbatranire” artificiala folosind pliculete de ceai negru. La un litru de coniac folosesc 2 pliculete de ceai negru, pe care le tin acolo cel putin 2 saptamani. Asa am obtinut un coniac de limpezimea si culoarea apropiata de cel original.
Ce poate fi mai placut decat sa stai la caldurica, la lumina lumanarii si sa gusti un pic de coniac impreuna cu persoana iubita? Dar, sa nu uitati, consumati cu masura.