In fiecare zi din Decembrie,
Gatim cu Bloggerii culinari
09
Decembrie
2011
Astazi ne pregatim pentru
Sarbatori impreuna cu
<   Inapoi la interviu
Salată (de) Boeuf

Salată (de) Boeuf

La prima vedere (poate și la a doua), salata asta Boeuf miroase a improvizație. Ai zice ca i-a rămas bucătarului ceva carne dintr-o supă, bașca legumele aferente, a mărunțit totul, a adăugat ceva acru (castraveciorii!), a dres cu maioneză și gata treaba. O fi sau nu așa, cert este că în zilele noastre salata asta a ajuns, cel puțin pe meleagurile noastre, să fie un aperitiv destul de complicat, care cere oleacă de muncă, drept pentru care poposește pe masă mai degrabă în zilele de sărbătoare. Și cum de bună e excelentă, pentru multă lume e chiar punct obligatoriu pe lista unui meniu festiv.

Cât privește originea, e clar că nu vine din Franța (indiferent de ceea ce cred mulți cetățeni despre chestia asta). Actul de proprietate, spunea regretatul Radu Anton Roman, se plimbă nesigur între Balcani și măicuța Rusie. În Cooking the Russian Way, Gregory și Rita Plotkin ne spun ca russian salad a fost inventată într-un restaurant moscovit de un chef francez, pe la 1860 (și că a devenit, și la ei, un fel de mâncare obligatoriu la petreceri), însă rețeta e destul de departe de a noastră, adică piept de pui, cartofi, mazăre, oua fierte tari, castraveciori murați, verdeață (pătrunjel, mărar, ceapă verde), plus că maioneza e cu ulei de măsline și smântână.

Wikipedia, la rândul său, vine cu noi dezvăluiri, precizând că restaurantul era Hermitage, iar pe chef îl chema Lucien Olivier. Dar tot de acolo aflam și că invenția respectivă are prea puțină legătură cu ce găsim noi astăzi în farfurie, conținând dumneaei cocoș de munte, limbă de vițel, caviar, salată verde, creveți, rață afumată, capere, plus ca rețeta exacta a maionezei a rămas până azi secretă.
În fine, Larousse gastronomique ne mai liniștește puțin (dar nu de tot) spunându-ne că salade russe e o macedoine, având în componență cartofi, morcovi, napi, fasole verde, mazăre, în părți egale, legată cu maioneză și decorată cu fâșii de limbă fiartă și trufe, plus cubulețe de homar sau langustă.
Ei, după plimbarea asta (dătătoare, sper, și de idei!), eu zic sa proclamam cu toții salata Boeuf, asa cum o cunoaștem noi, drept eminamente românească și să trecem la treabă, ca poate ne-o fi foame.

Drept care notați niște cantități cat se poate de aproximative:
500 g carne fiartă de vită,
300 g cartofi, fierți în coajă și tăiați cubulețe,
300 g morcovi așijderea,
300 g mazăre boabe, fiartă și ea,
castraveți murați (mai bine în saramură decât în oțet) după gust, curățați de coaja și semințe, tocați cubulețe și scurși cat se poate de bine,
maioneză din 2 gălbenușuri (adică vreo 500 g),
plus cam orice doriți pentru decor: gogoșari în oțet, măsline, oua fierte tari etc.

Amestecați bine legumele cu carnea, murăturile și cam 2/3 din maioneza, puneți compoziția pe un platou (sau într-un castron, sau în boluri individuale, sau…) întindeți frumos și uniform deasupra restul de maioneză și decorați cum credeți dumneavoastră de cuviință. La final, rețineți că e bine ca salata noastră Boeuf să stea câteva ore în frigider înainte de servire, să ajungă toate aromele să conviețuiască pașnic.

Variante? O grămadă. Mai întâi carnea, care poate fi cam de orice fel (inclusiv pește!), cu condiția să fie slabă (deja e mai prezent în zilele noastre pieptul de pui decât vita în salata Boeuf!). Apoi legumele pot fi mai multe (puteți adăuga, să zicem, țelină, fasole verde bine scursă, păstârnac etc.) sau mai puține (marele maestru al bufetului rece care a fost Colea Olexiuc nu recomanda decât cartofi lângă carne și castraveciori). Puteți adăuga oua fierte tari sau gogoșari tocați cubulețe în compoziție, iar înșiruirea asta ar putea continua mult și bine, dar ma opresc aici, imaginația dumneavoastră e liberă să ducă totul cât de departe poftește dumneaei.

Ceva secrete? Aici e mai complicat, fiindcă totul depinde de gustul fiecăruia. Rețineți însă pe cel mai important: legumele trebuie să fie fierte separat, să-și țină fiecare gustul, iar timpul de
fierbere al fiecăreia trebuie stabilit în așa fel încât să rămână toate cât se poate de ferme (ba morcovii poate ușor crocanți). Carnea, la rândul ei, e bine să fie fiartă cu zarzavaturile de cuviință (care n-au ce căuta în salata după aceea), iar dacă veți folosi limbă de vită va fi un deliciu. Cât despre maioneză, tertipul cu sosul Worcestershire vi l-am dat deja, cel mult v-aș putea sugera să puneți mai mult muștar decât de obicei.

Vinul? Păi nu prea avem ce povesti aici, doar vă spuneam că, în marea majoritate a cazurilor, salata Boeuf e doar un platou printre altele, așa că după țuică o să meargă un vin alb sec!