Dulceata de paducel (gherghine)

Fructele curatate de codite si spalate bine sub jet de apa rece, se acopera de 1 cm deasupra lor cu apa rece si se pun la foc sa fiarba.

Mod de preparare

Fructele curatate de codite si spalate bine sub jet de apa rece, se acopera de 1 cm deasupra lor cu apa rece si se pun la foc sa fiarba.

Dupa primul clocot, se lasa fiocul domol si se fierbe cca. 15 -20 minute. Se scurg de apa in care au fiert si separat intr-o sita se paseaza bine, frecand bine cu o lingura de lemn, pana obtinem o pasta groasa. Ce ramane in sita mai adaugam cate un pic de apa in care au fiert sa subtiem si sa pasam cu usurinta si sa obtinem cat mai multa pasta. Pielitele si samburii ramase se arunca. Se amesteca pasta cu apa fierbinte care am scurs-o, se cantareste si atat cat are lichidul adaugam si zaharul si punem la foc, amestecand continuu.

Se fierbe cam o ora, trebuie sa ajunga la consistenta mierii de albine, se face proba pe o farfurie tinuta la frigider, sa fie rece si se lasa cateva picaturi, dupa lingura. Daca este legata, adaugam si sucul pentru o aroma si mai buna si pentru a nu se zaharisi peste iarna.

Se toarna fierbinte in borcane sterilizate si se etanseizeaza bine. Se acopera cu ceva gros si se lasa sa se raceasca lent, apoi se dau la beci.

In aceasta dulceata putem pune coaja rasa de lamaie, miez de nuca sau alune sau o lasam simpla pentru o consuma la prajituri ca si jeleu sau la indulcit ceaiul sau turnata deasupra gogosilor sau a clatitelor. Este sublim de buna si face bine la sanatate, intarind imunitatea organismului pe timpul iernii si este foarte bun pentru inima.

In zona Dobrogei, pe dealuri sau la poalele lor deseori se gasesc arbusti de paducel, buni ca planta medicinala si folosind frunzele si florile, primavara, le uscam pentru ceaiuri, iar fructele sunt bune de folosit in septembrie, pana da prima bruma.

Suntem norocosi sa avem in zona arbusti de poroambe, macese, mamaligi, salcami si tot ce se poate culege si prepara din flora spontana. Avem si ciresi salbatici, cu fruce mici si amarui, dar care dau o culoare si un gust divin dulcetei sau siropului, ca sa nu mai zic de ciresata, pere si mere padurete, duzi albi si negri, corcodusi. Ar trebui sa profitam de puritatea acestor fructe, de beneficiile pentru sanatate, dar mai ales pentru gustul copilariei. Mai sunt si foarte multi roscovi, daca cineva isi mai aduce aminte de gustul roscovei coapte, acea pasta galbuie care este numai pe o parte a pastaii de roscova si care trebuie pur si simplu, supta! Delicios!