Zilele trecute mi-am adus aminte de străbunica din partea mamei. Deşi era o femeie simplă de la ţară, uneori mi-aş dori să am stăpânirea de sine şi înţelepciunea ei, hărnicia şi ingeniozitatea ce o caracterizau. În această perioadă a anului nu era clipă din zi pe care să nu o valorifice la maxim. A crescut cinci copii, a muncit la câmp şi a fost o gospodină desăvârşită.
Îşi dorea foarte mult să mă înveţe tot ceea ce ştia. Multe din reţetele pe care le fac acum le-am învăţat când aveam câţiva ani. Mama şi bunica nu au avut aproape nici o influenţă asupra stilului meu de a găti. Buni -aşa îi spuneam- va rămâne cea mai bună bucătăreasă pe care am cunoscut-o.
De la Buni am învăţat să fac nişte plăcinte cu brânză de oaie şi lapte acru sau iaurt. Nu ştiu cum se numeau însă eu le spun „plăcintele băciţei”. Sunt delicioase şi sunt convinsă că unii dintre voi le ştiţi însă este bine să ne păstrăm şi reţetele noastre tradiţionale.
Am făcut duminică, aşa cum ne făcea şi Buni, plăcintele acestea minunate. Iată de ce avem nevoie.
Pentru aluat:
1 kg făină
2 ouă
10 g drojdie uscată
12 linguri de iaurt sau lapte acru
sare
Pentru umplutură:
500 g telemea de oaie
2 ouă
mărar
Aluatul se prepară destul de repede. Într-un bol cu pereţi înalţi se pun ouăle, laptele acru, drojdia, sarea şi se amestecă. Apoi adăugăm cca 200 g de făină şi amestecăm. Astfel obţinem maiaua. Vasul se acoperă cu un prosop curat şi se lasă într-un loc ferit de curent aproximativ 30 de minute. Maiaua va începe să dospească. Se adaugă restul de făină şi se mai lasă încă 15 minute să se odihnească. Aluatul nu va creşte foarte mult deoarece am folosit decât jumătate din cantitatea necesară de drojdie pentru 1 kg de făină. Buni spunea că este cantitatea potrivită pentru un aluat care nu trebuie să crească mult dar să nu fie nici ca un pietroi.
Pregătim apoi umplutura. Brânza se dă pe răzătoare şi se amestecă bine cu ouăle şi mărarul tocat mărunt.
Punem puţin ulei pe masă, luăm câte o bucată potrivită de aluat din bol şi-l întindem cu mâinile. Apoi punem brânza şi împăturim aluatul sub forma unui buzunar. Plăcinta se pune la prăjit într-o tigaie în care am pus un deget de ulei. Se prăjesc pe toate părţile. Se scot şi se pun apoi pe o farfurie întinsă pe care în prealabil am pus şerveţele pentru a absorbi surplusul de ulei.
Plăcintele se servesc alături de roşii, sos de iaurt cu usturoi sau salate de verdeţuri. Dacă vă plac simple ele se pot servi ca atare.
Mie îmi plac mai mult călduţe. Buni mereu zicea că nu au farmec dacă brânza nu se întinde.
Poftă bună şi o săptămână minunată!
Mai multe reţete găsiţi pe blogul Boabe de Cafea.
Îşi dorea foarte mult să mă înveţe tot ceea ce ştia. Multe din reţetele pe care le fac acum le-am învăţat când aveam câţiva ani. Mama şi bunica nu au avut aproape nici o influenţă asupra stilului meu de a găti. Buni -aşa îi spuneam- va rămâne cea mai bună bucătăreasă pe care am cunoscut-o.
De la Buni am învăţat să fac nişte plăcinte cu brânză de oaie şi lapte acru sau iaurt. Nu ştiu cum se numeau însă eu le spun „plăcintele băciţei”. Sunt delicioase şi sunt convinsă că unii dintre voi le ştiţi însă este bine să ne păstrăm şi reţetele noastre tradiţionale.
Am făcut duminică, aşa cum ne făcea şi Buni, plăcintele acestea minunate. Iată de ce avem nevoie.
Pentru aluat:
1 kg făină
2 ouă
10 g drojdie uscată
12 linguri de iaurt sau lapte acru
sare
Pentru umplutură:
500 g telemea de oaie
2 ouă
mărar
Aluatul se prepară destul de repede. Într-un bol cu pereţi înalţi se pun ouăle, laptele acru, drojdia, sarea şi se amestecă. Apoi adăugăm cca 200 g de făină şi amestecăm. Astfel obţinem maiaua. Vasul se acoperă cu un prosop curat şi se lasă într-un loc ferit de curent aproximativ 30 de minute. Maiaua va începe să dospească. Se adaugă restul de făină şi se mai lasă încă 15 minute să se odihnească. Aluatul nu va creşte foarte mult deoarece am folosit decât jumătate din cantitatea necesară de drojdie pentru 1 kg de făină. Buni spunea că este cantitatea potrivită pentru un aluat care nu trebuie să crească mult dar să nu fie nici ca un pietroi.
Pregătim apoi umplutura. Brânza se dă pe răzătoare şi se amestecă bine cu ouăle şi mărarul tocat mărunt.
Punem puţin ulei pe masă, luăm câte o bucată potrivită de aluat din bol şi-l întindem cu mâinile. Apoi punem brânza şi împăturim aluatul sub forma unui buzunar. Plăcinta se pune la prăjit într-o tigaie în care am pus un deget de ulei. Se prăjesc pe toate părţile. Se scot şi se pun apoi pe o farfurie întinsă pe care în prealabil am pus şerveţele pentru a absorbi surplusul de ulei.
Plăcintele se servesc alături de roşii, sos de iaurt cu usturoi sau salate de verdeţuri. Dacă vă plac simple ele se pot servi ca atare.
Mie îmi plac mai mult călduţe. Buni mereu zicea că nu au farmec dacă brânza nu se întinde.
Poftă bună şi o săptămână minunată!
Mai multe reţete găsiţi pe blogul Boabe de Cafea.
Recomandari pentru tine si casa ta
PLATA IN RATE FARA DOBANDA
pana la 12 rate
pana la 12 rate
- 1 comentariu
-
Mihail (Maestru bucatar) , 20 mai 2011
la noi tot se face (Republica Moldova) e specific ca in weekend sa le pregatesti. Odata am mincat in ospetie cu castraveti murati, si de atunci le ador. In sezon se poate de pregatit brinza cu marar si ceapa. Pofta buna!