Ca varza-n bucate

Demult tare de tot, oamenii au decoperit o planta cu frunze rasfirate ce avea un gust racoritor, dar un pic amar, care insa i-a intrigat indeajuns pentru a-i deprinde secretul cultivarii.

Ne aflam in zona mediteraneana, acum 4000 de ani si este vorba despre varza salbatica. Varza salbatica, cea fara capatana, este prezenta si in zilele noastre, desi pe drum si-a pierdut gustul amar.

De-a lungul miilor ani de cultivare, unii au preferat acele plante care aveau un mic bulb in centru cu frunze tinere si fragede, crescute deasupra tulpinei. S-au selectat aceste tipuri de verze si s-au cultivat mai des. Dupa sute de generatii succesive, bulbul de frunze fragede a inceput sa se mareasca si sa ajunga chiar sa domine frunza, astfel s-a nascut “capul” verzei pe care il cunoastem azi. Se crede ca aceasta transfomare s-a terminat in primul secol al erei noastre.

Anticii si varza

Mitologia romana spune ca varza provine din lacrimile lui Licurg. Intr-o zi, intristat de faptul ca muritorii beau pana la uitare, Livurg a smuls toate vitele de vie si le-a inlocuit cu varza care se formase din lacrimile sale. In timp, vitele de vie au crescut din nou, dar grecii si romanii, au ajuns sa creada ca varza avea puterea de a te feri de melancolie. Aveau chiar obiceiul sa maninca cateva frunze in scopul de a se pregati pentru marile banchete la care eticheta dicta ca gazda sa nu lase niciodata cupele invitatilor goale. Si faraonii egipteni aveau aceeasi credinta asa ca inainte de a bea mult vin, mancau inca pe atata varza, cu cat mai multa cu atat rezistenta la alcool se spunea a fi mai mare.

Acest obicei antic a supravietuit pana in ziua de azi, in tarile din zona noastra, varza este considerata un tratament sigur impotriva mahmurelii.

Tot in Roma, cererea pentru varza era atat de mare incat, preturile cresteau uneori foarte mult, devenind pentru o perioada un produs de lux.

Austerul Cato proslavea sanatatea mentinuta de un regim de varza, in concluzie isi hranea toata familia numai cu acesta leguma miraculoasa.

Varza peste bord!

Tot in timpul acestei domnii, capitanii marinarilor au descoperit, in timpul lungilor calatorii, proprietatile medicinale ale acestei “capatane”. Pentru a preveni scorbutul, dar si pentru ca era o leguma ce rezista timpului, butoaiele pline cu varza au inceput sa faca parte din incarcatura traditionala a corabiilor.

Tot din aventurile de pe mare a mai ramas in istorie celebrul Capitan Cook care, dupa o groaznica furtuna ce i-a ranit multi marinari, si-a ascultat medicul de bord si a folosit varza pentru a-si salva oamenii de la cangrena.

Varza si Luna

Exista, de asemenea, o legenda, regasita in mai multe culturi, care spune ca Omul Din Luna a fost exilat, in acest izolat salas, dupa ce a fost prins furand o capatana de varza din cele ale vecinului lui, in Ajunul Craciunului. Mai exista de asemenea, varianta ca el ar fi fost un hot de oi. Se zice ca isi ademenea victimele cu ajutorul verzei. Omul din Luna, este vazut ca un batranel ce cara o legatura de vreascuri in spate, vreascurile reprezentand singura legatura pe care o mai pastreaza cu lumea terestra.

Aparent, toti gradinarii stiu ca exista o legatura importanta intre luna si varza. Exista superstitia ca daca tulpina unei verze este lasata in pamant dupa ce s-a facut recolta, luna o va ajuta sa dea nastere la alte capatane de varza, dar mai mici. Alti gradinari zic ca e mai bine sa sculptezi o cruce in tulpina verzei pentru a incuraja o crestere mai buna, protejand astfel planta de efectele lunii. Parerile sunt impartite, dar e clar ca exista o legatura intre cele doua “capatani”.

<span style="\&quot;FONT-WEIGHT:" bold\"="">De-ale noastre

Ce mai folosita intrebuintare a sa, intre traditional si medicinal, este cataplasma. Varza cruda este folosita pentru problemele circulatiei, regenerarea tesuturilor, sau multe alte derivate. Pasta de varza, sau frunzele, se infasoara in jurul zonei care trebuie sa fie tratata, pentru un anumit interval de timp, in functie de tipul afectiunii.