Aromele perfecte ale lui Radu Popovici

Am petrecut seara trecuta in compania lui Radu Popovici si a unor gurmazi a caror unica pasiune superioara artei culinare este cea a discutiilor despre arta culinara intr-un restaurant placut (restaurantul Ginger), fara stufosenia tipica a restaurantelor bucurestene, un restaurant ce invata, si invata bine, un restaurant care are (si imi pare rau ca spun doar atat despre ei, pentru ca ar fi mai mult de spus) o lista de vinuri impresionanta atat ca marime cat si ca nume. A fost o seara la care nu ma asteptam, o seara perfecta dupa o zi grea, cum doar un oras gri, plouat, cu traficul coagulat, fumegand puhav din tevile de esapament ti-o poate face.

Totusi, sa spui despre Radu Popovici ca stie sa gateasca este ca si cum ai spune despre un tablou ca are mai multe culori. Acesta a dovedit aseara ca stie sa puna pasiune in preparatele lui dar ca nu ezita sa se critice, sa recunoasca spetit ca poate ca orezul nu era perfect, ca anumite bucati de miel erau ,,pensionare”. Este si motivul pentru care nu as spune ca anumite lucruri nu au iesit perfect. Arta culinara se poate manifesta ca o religie iar pacatele recunoscute pot fi iertate.

O sa vorbesc in schimb despre pasiunea cu care Radu Popovici vorbeste despre bucataria asiatica si in special despre mirodenii. Pasiunea lui l-a facut sa reuseasca sa prezinte mirodeniile ca pe niste ibovnice dar in acelasi timp cu o precizie didactica pe care imi doresc sa o revad cat mai curand. Atunci cand vorbeste despre ce a facut este cat se poate de natural, exagerarile nu-si au locul, impartaseste secrete, este sincer. Ce ar putea fi mai minunat decat sa gusti din bijuteriile ce se rasfata bland pe farfuriile rezultate? Poate doar sa-l vezi pe Radu Popovici pregatindu-le. Sa fii acolo, sa ii vezi concentrarea, sa reusesti sa captezi momentul in care ,,ceva” este creat, acel moment care poate fi regasit in modul minunat in care isi prezinta rezultatele si a carui gust al perfectiunii se poate simti.

Nu indraznesc sa spun care au fost preparatele servite, pentru mine ar fi ca si cum as profana ceva sacru. Totusi, in zilele urmatoare, vom publica cele trei retete preparate seara trecuta cu explicatiile lui Radu Popovici pentru ca cine ar putea sa vorbeasca mai bine despre acestea daca nu chiar cel care le-a preparat.