Istoria pizzei Margherita

Dupa ceva timp, ideea “pizzei” ca o paine mare, rotunda si plata a ajuns si in Italia si, incepand cu secolul XVIII, a inceput sa fie vanduta pe strada si in piete. La inceput, nu avea ingrediente deasupra, ci era servita “au naturel”. De vreme ce era ieftin de facut, gustoasa si consistenta, pizza era vanduta cu precadere saracilor din zona Napoli de catre vanzatori stradali. Acceptarea rosiilor de catre locuitorii din Napoli si o vizita a reginei au fost elementele care au transformat pizza de atunci in ceea ce mancam si astazi.

Cam prin 1889, Regina Margherita, alaturi de sotul sau, Umberto I, au pornit intr-un tur al Regatului Italian. In aceasta calatorie, regina a vazut multi oameni care savurau aceste “pizza” si, curioasa, le-a rugat pe garzile sale sa-i aduca si ei o felie. Reginei i-a placut pizza atat de mult, incat o manca mereu cand era in jurul multimilor. Curtea regala a fost consternata - nu era potrivit ca Regina sa se infrupte din mancarurile celor de jos.

Cu toate astea, reginei ii placea pizza atat de mult, incat s-a hotarat sa ia problema in propriile maini. L-a chemat la curtea regala pe bucatarul-sef Rafaelle Esposito, care lucra intr-o pizzerie, si l-a rugat sa-i pregateasca cateva variante de pizza. Rafaelle a fost atat de onorat de rugamintea reginei, incat s-a hotarat sa faca o reteta de pizza doar pentru ea. A pregatit o pizza cu rosii, mozarella si busuioc proaspat (pentru a reprezenta culorile drapelului italian: rosu, alb si verde).

Aceasta a devenit preferata reginei Margherita si, cand vestea s-a raspandit, a devenit si mai populara in randul poporului italian. Si e usor sa ne dam seama cum a ajuns aceasta reteta de pizza sa se numeasca “Pizza Margherita”.

Cu timpul, au inceput sa apara tot felul de retete, de la pizza cu carne tocata (din Bologna) la cea cu usturoi si brazeturi (Napoli). In ziua de azi, exista foarte multe retete de pizza, in functie de zone. Dar Pizza Margherita nu a disparut de pe meniurile pizzeriilor, oriunde s-ar afla.