Secrete din bucataria lui Nicu Avram, de la Bere Gratis

1. Care este legatura dumneavoastra cu lumea culinara? Stiti sa gatiti?

Imi place sa gatesc, o fac din pasiune si nu in ultimul rand pentru a-mi ajuta sotia.

2. La ce varsta ati invatat sa gatiti si ce v-a determinat?

Am invatat sa gatesc inca de cand eram copil stand langa mama in bucatarie si tot intreband-o:"Cum se face mancarea X?". Saraca, neavand alta varianta, mi-a aratat cu blandete cum se gateste.

3. Care e felul de mancare de care nu v-ati satura niciodata?

Se numeste "Nadusala" si este un fel de mancare specific Moldovei de Sud. Este un fel de pui innabusit cu un mujdei de usturoi incredibil de bun care se mananaca cu mamaliga. Este piesa  mea de rezistenta. Oricine a mancat naduseala a fost impresionat de simplitatea si de latura ancestrala a acestei mancari. Cand mananci nadushala, te simti dac, razes, parca porti cojoc de oaie si traiesti acum multe sute de ani in urma.

4. Care e ustensila dumneavoastra cea mai de pret din bucatarie, fara de care nu v-ati descurca?

Ceaunul de tuci pe care-l am de la mama.

5. Care a fost cel mai bun fel de mancare care v-a fost servit si unde?

Greu de spus... sarmalele pe care le face sotia mea de Craciun. Sunt pur si simplu exceptionale.

6. Exista vreo reteta care nu va iese niciodata, orice ar fi?

Nu.

7. Care e felul de mancare care va aduce cel mai mult aminte de copilarie?

Imi aduc aminte de serile geroase de iarna cand veneam de la derdelus, inghetat si murat din cap si pana-n picioare, si cand de la usa blocului mirosea teribil a varza calita cu jumeri, facuta de mama. E poate cea mai frumoasa amintire culinara a copilariei mele.

8. Credeti ca arta gatitului se invata sau se "fura"?

Si una si alta. Dar cred ca exista si ceva innascut in fiecare bucatar adevarat.

9. Puteti sa ne impartasiti cateva trucuri culinare personale?

Din experienta proprie am vazut ca mancarea buna se gateste la foc mic, cu rabdare, fara sa fortzezi cumva lucrurile. Ca-n viata.

Reteta Nicu Avram - NADUSALA

Prin partile Galatiului (unde pestele face legea si unde saramura, plachia si scordoleaua o mancau chiar si boierii, daramite cucoanele, la chiolhanuri) o mamaie iscusita venita seara de la prasit la papusoi a taiat un pui din batatura si l-a transformat in... nadusala. Tanti Marina, dupa ce a jumulit, a oparit si a frecat puiul cu malai, l-a prefacut in bucati zdravene. Apoi, intr-un ceaun de tuci a turnat cateva gaturi de untdelemn pe care l-a incins la plita, cu lemn de vita de vie sau cu ciocane de papusoi, si a calit bucatile de pui. Apoi le-a scos, a spalat ceaunul, a pus alt ulei (nu mult, ca puiul era gras), asa ca la vreo 4 linguri de ulei, l-a incins si apoi a aruncat din nou in oala bucatile de pui. A presarat sare dupa gust, a sfaramat cu chisoiul vreo 10 boabe de piper negru, a potopit parjolul cu o cana de apa, a pus capacul si a lasat focul sa mocneasca. Fara graba.... incet, moldoveneste, molcom. Din cand in cand a mestecat in ceaun si a mai adaugat apa, dar foarte putina.

In timpul asta a  curatat o capatana de usturoi proaspat smulsa din gradina si l-a pisat cu chisoiul, presarand sare dupa gust. Si pentru ca nadusala era aproape gata, adica zeama lasata de pui era grosuta, avea alura de sos, a pus de mamaliga. Cand a rasturnat mamaliga abia atunci a scos puiul din ceaun si l-a pus intr-un castron, iar zeama ramasa a amestecat-o cu usturoiul proaspat zdrobit. A taiat o lamaie si a zdrobit o felie in castronul cu mujdei. Cum mirosea? Hmmmm... rascolea toate simturile, toata mahalaua, tot satul. Mitica, barbatu-sau, tocmai coborase in beci dupa o carafa de vin negru de butuc, rece...