În volumul “Anotimpuri magico-religioase”, Marcel Lapteș menționează că Sfântul Iuda este susținătorul unuia din stâlpii pământului, apărând astfel întreaga lume de toate fenomenele meteorologice distructive și este consemnat cu dată fixă în calendarul ortodox, la 19 iunie, fiind respectat în satul tradițional ca etapă importantă a verii.
Dupa unele credinte, Iuda ar fi fost frate cu Sf. Ilie. De aceea, el are putere asupra furtunilor si grindinei. Alteori, Sfântul Iuda este considerat una dintre divinitățile cu caracter malefic fiind confundat cu un alt Iuda, vânzătorul lui Iisus. Conform lui Marcel Lapteș, aflându-se în miezul verii agrare, ”Sfântul Iuda” – patronul Holdelor - este asociat cu divinitățile specifice ale ploilor distructive, ale fulgerelor și trăsnetelor, și chiar ale cutremurelor.
Ca și Vartolomeu' grâului, acest sfânt agrar era la mare cinste în satele noastre, în timpul mai vechi, mai ales în cele din câmpie, de pe Valea Mureșului. Astfel, în satul Bobâlna, comuna Rapolt, până aproape de zilele noastre, preoții ce slujeau la biserică sfătuia oamenii să aibă grijă de Sfântul Iuda să-l sărbătorească pentru a-și proteja holdele împotriva grindinei.
Sărbătorirea Sfântului Iuda: Obiceiuri, magie și tradiție
Etnograful Marcel Lapteș citează mărturia unui bătrân din satul Bacea conform căruia săpând în ”Ziua de Iudă”, “o grindină cu potop de gheaţă” i-a distrus holdele, în timp ce pe ale vecinului, care a respectat sărbătoarea, nici nu le-a atins.
În satele de munte hunedorene, sătenii ţineau ziua ca nu cumva să vină fiarele sălbatice să le intre în gospodării sau în turme.
În alte sate, țăranii se fereau să lucreze în 19 iunie, deoarece credeau că prin caracterul său malefic, Sfântul Iuda le va trimite cutremure și surpături de teren.
Nu erau practicate nici ritualurile descântecelor deoarece exista credința că „era rău de moarte năprasnică prin trăsnet, că cine lucra oarece era lovit de nebuneală” (Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase).
În satele de munte din Țara Hațegului bătrânii „în sărbătoreau pe Sfântul Iuda ca să-și protejeze turmele de fiarele sălbatice.
În alte regioni, bătrânii cred că Iuda a adus vărsatul și bubele răle din smoala iadului și-le dă peste cei ce nu-l cinstesc.
Dar cel mai rău era pedepsită munca la construcția unei case începute, derulate sau terminate în această zi. Era cel mai mare afront adus patronului cutremurelor, Sfântul Iuda, care „prăpădea pe loc tăt ce-i ridicat”.(Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase).
Până aproape de zilele noastre, țăranii din unele sate din Țara Zarandului, Buceș și Vulcan nu ridicau nici măcar o piatră s-o pună la temelia casei pentru a nu-l supăra pe Sfânt care ar fi putut să prăpăd, de mișca locul de casă, de tot se dărâma”, ne spunea un meșter bătrân, vărar de la Buceș – Vulcan.
În zona Ardealului și Banatului, bătrânele obijnuiesc să înfigă un topor în fața casei atunci când văd că „plouă cu piatră” crezând că Sfântul se va îmbuna și va trimite grindina în altă parte.
Îmi place
Distribuie
Comentarii