Despre cartea de bucate a Sandei Marin: fenomen culinar şi brand naţional

Pe numele ei adevărat Cecilia Maria Simionescu, fiica unei familii de intelectuali din Iaşi, dezamăgită de ce cărţi de bucate se găseau în România anilor '30, se decide să scrie ea una, însă sub pseudonim. Reţetele ei au conturat de fapt ceea ce numim azi bucătăria românească tradiţională, condimentată pe alocuri de preparate franţuzeşti, turceşti, ruseşti sau nemţeşti.

Dar dacă din '36 până spre anii '50 subtiliăţile şi ingredientele făceau parte din acel bon vivre necesar, ediţia care apare în 1960, şi care stă la baza tuturor celorlalte inclusiv a celor de azi, este intenţionat sărăcită. Cum ar fi putut să apară în comunism o carte în care se găteşte cu multe ouă, uneori cu fructe exotice, alteori cu batoane întregi de vanilie, ciocolată, când probabil cu raţia unei familii pe o săptămâna s-ar fi copt un rotofei de burghez cozonac :) Asistenta dieteticiană care a adaptat cartea pe gusturile noului regim se numea Roda Vişinescu.

Am încercat să găsesc prin biblioteci ediţiile de dinainte de 1960 pentru a avea o imagine mai clară a modificărilor impuse lifestyle-ului culinar, dar nu am reuşit, iar în anticariate am dat peste ediţii de după 2000. Există totuşi o veste bună: ediţia Humanitas pare a fi cel mai aproape de primele ediţii. Nu numai pentru că e promovată ca "ediţia integrală, cu peste 1500 de reţete: mai multe decât în oricare dintre ediţiile publicate din anii 1930 până astăzi", ci pentru că răsfoind-o vezi diferenţele.

În primul rând, ca în cartea lui Jamie şi a cărţilor de bucate care se respectă, când vine vorba de carne de viţel, porc, pui, apare frumos desenat animalul/pasărea şi lângă harta părţilor lui anatomice de gătit. Apoi, luând doar exemplul reţetei gătite de mine, îngheţata de cafea, am aflat acum că mai trebuia 1/2 baton de vanilie, deloc pomenit în ediţia mea, de la ed. Orizonturi. Şi în al treilea rând apare în plus un choucroute franţuzesc ;) Acestea sunt doar câteva observaţii urma unei simple răsfoiri.

De ce ai nevoie de cartea asta? Pentru că în cele 300 de pagini ai atâtea reţete, cu orice, de la ochiuri cu mămăligă, la ceapă umplută, ciorbă de potroace, budincă de şalău, baclava, anghemaht de pui, tort doboş, zbârciogi umpluţi cu carne, şerbet de trandafiri... E genul de carte de ţinut pe raft în bucătărie şi frunzărit după ce ai dat o raită prin piaţă şi nu prea ştii ce să faci. Cel mai încurajator e că până şi reţetele complicate au maximum 10 rânduri, şi cum să nu te apuci cu entuziasm să găteşti ceva descris în 4-5 rânduri.

În faţa unei cărţi mai pretenţioase de bucate, poţi simţi stânjeneală ca în faţa unei probe de aptitudini speciale. Cu Sanda Marin e ca şi cum ai sta cu vecina/mama/mătuşa care-ţi spune din 5 replici cum să dregi mâncarea. Îţi inspiră complicitatea caietului cu ale lui câteva reţete pe pagină, testate din vecină-n vecină şi tranşate punct ochit, puct lovit. E practică, dar nu e de regim, are reţete cu buget super moderat şi, una peste alta, ciclul Sanda Marin ar trebui să fie subiect de eseu antropologic pentru vremurile secolului XX la români.

Mădălina Georgescu, editor bookaholic.ro