Plăcintele cu carne ! Cu carnea e altă chestie ! Iei de undeva de la un magazin una cutie conservă carne de porc în suc propriu 500 g. (eu iau  o conservă poloneză care se chiamă Yano), pe care o desfaci, o pui într-o farfurie adâncă şi după ce o desfaci cu furculiţa de să arate aşa cam ca o pastă, o pui deoparte.
(Un articol de Vlad Nicolau)

După aia iei ceapă pe care o cureţi fain şi o toci, nu cu maşina ci cu mâna în cubuleţe mari cam cât unghia (nu mai mici !) şi cantitatea trebuie să fie obligatoriu cel puţin tot atât de mare cât cantitatea de carne. După ce ai lăcrimat îndeajuns de tristeţea dolofanei cepe astfel chinuită, întro tigaie generoasă torni untdelemn pe care grecii cer cu insistenţă să fie de măsline, dar eu nu le dau atenţie. Mai întâi din spirit de contradicţie şi p-ormă, fiindcă aşa cum spuneam mai sus, plaţintele de la greţili nu ating gustativ nici pe departe nivelul plaţinţele de la Nicolau.

Cum spuneam, pui dolofanele astfel hăcuite în undelemn fierbinte, mai întîi la foc iute ne uitând să fii cu ochii pe ele ca să nu se înmaronească, timp în care le amesteci de mai multe ori tot d-aia.

 Când observi că au început să devină sticloase, dai focul mic şi mestecând din când în când, le aştepţi să devină ca cioburi mici de sticlă moale. Pui punct pocnind cu lingura de lemn de vreo trei ori în buza tigăii, semn că primul act s-a încheiat.

Acuma vii cu porcul de mult răposat, la cutie păstrat, şi-l arunci peste ceapa care nu e încă prăjită, dar nici nu mai e ea aşa cum era ea ca fată. Amesteci bine cele două componente, după care dai focul mai sus cu două linioare şi fierbi făcătura-n zeama ei preţ de 20 de minute, dar atenţie ! Nu la văpaia iadului ci la aia mai ca purgatoriul.

 În principiu compoziţia trebuie să prezinte în final, o consistenţă cam ca o mămăliguţă molcuţă. Mai pocneşti acuma de vreo două trei ori în buza crătiţii spre disperarea nevestei, anunţînd partea a treia, partea sacrală, în care intuiţia, talentul, geniul tău, trebuie să se reverse benefic asupra obiectului muncii tale, dând gust, consistenţă, culoare şi savoare plăcintei finale.

În primul rând guşti compoziţia şi plescăind din limbă, iarăşi spre exasperarea nevestei care nu clefăie şi nu plescăie niciodată, nu-şi bagă lingura-n mâcare şi nici dejtele ca s-o guste ferit-o Dumnezeu, constaţi, aproape-ntotdeauna, că în primul rând are nevoie de sare. Ei bine nu-i pui sare!! Nu! Îi pui, acuma cred că chestii d-astea se găsesc şi în România,  un praf galben care se află în nişte flacoane de plastic tot galbene, pe care scrie “Fondor”, dela firma “Maggi”. Praful ăsta îl pui nu cu lingura, dar nici cu furculiţa!

Apoi iar mai guşti, iar mai amesteci, şi iar mai pocneşti în buza crătiţei, mormăind şi fârnâind de plăcere aşa  pe nas şi iar îţi mai ştergi cu aplicaţie dejtele de fundul nădragilor, moment în care nevasta exasperată, după ce ţi-a adresat vreo două vorbe bine simţite pentru a-şi exprima totalul dezacord cu modalitatea barbară în care înţelegi tu să terfeleşti orice noţiune de ordine, curăţenie şi higienă absolut necesare atunci când e vorba să umbli cu substanţe alimentare, noţiuni care ştie orice om cu mintea-ntreagă trebuiesc respectate strict dacă vrei să ai “mens sana in corpore sano” şi să nu cazi lat cu cracii în sus ca un muscoi bătrân atins de “flit” după ce-ai mâncat infecta plăcintă plină în urma dubioaselor manevre cu toţi cocii, streptococii şi bacilii existenţi în lista microbiologiei române şi germane. Dar la ce poţi să te aştepţi dela un om care are corpore sano, dar “mens” iok! Şi poc! Uşa cade în clănţăul ei, relaţiile diplomatice au fost rupte, iar tu în linştea Dumnezeească lăsată ca un balsam peste peisajul culinar ce te-nconjoară tragi un scurt dans tropăit pe « Heiiii Macarena » după care îţi continui delicata misiune, adăugând, scoţînd, gustând, bătând cu plăcere-n buza crătiţei cu linguroiu’, mestecând şi plescăind, fără a mai fi supus permanent unui bombardament intensiv de “indicăţii”, proteste şi exclamaţii dezaprobative.

De acum înainte nu-ţi mai spun ce, cât şi cum pun, fiindcă eu le pitrocec nu după o ordine oarecare şi nici după o reţetă prestabilită, ci după inspiraţia momentului. Piper, sare, măghiran, boia, un vârf de cuţit de « pasta pomodori », pesto, cimbru, un căţel de usturoi, rosmarin, bazilicum, salbei…… Înfine, tot ce-ţi cade la mână, bineânţeles în timpul ăsta tot mestecând şi gustând ca să n-o faci prea de oaie.

După aia, când momentul de entuziasm şi reverie a trecut, iei pasta, după ce s-a răcit şi s-a scurs excesul de ulei, o aşezi ca şi pe brânză pe pătrăţelele de aluat, le închei cu grijă dar nu chiar ca pe alea cu brânză fiindcă astea cu carne nu se desfac mai niciodată. Bagi la cuptor tot la 180 de grade, sfâr, sfâr, după douăzeci de minute le scoţi şi le serveşti calde.

(Urmeaza "Placinte cu ciuperci ca la mama acasa, de acelasi autor)

Recomandari electrocasnice

Panini Maker Large

- 13 %
389.99 lei
339.99 lei
TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 100 de lei
PLATA IN RATE FARA DOBANDA
pana la 12 rate

  • 27 comentarii
  • Fara foto
  • Fara foto

    Teo Ciprian, 16 ianuarie 2015

    Ba buna placinta ,dar harul de mare nartor al bucatarului le intrece pe toate.

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 20 mai 2010

    Super !

  • dicarmencitta1957

    dicarmencitta1957 (Chef de cuisine) , 23 martie 2010

    O prezentare foarte bine venita,noua ne plac placintele cu branza si cu carne,dar si cele cu fructe de vara.

  • Varadi Silvia

    Varadi Silvia (Chef de cuisine) , 26 iunie 2009

    Interesanta prezentarea retetei si foarte originala,dar eu prefer sa fac placinta cu carne proaspata.Recunosc ca nu ma prea dau in vant dupa carnea din conserva,prea sarata,dupa parerea mea.Iar acum vara nu prea folosesc carnea de porc.Oricum felicitari.

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 21 iunie 2009

    Domnule Vlad Nicolau ,aveti toata stima mea pentru retetele postate si pentru limbajul abordat.

  • burdulea maria elena

    burdulea maria elena (Chef de cuisine) , 02 iunie 2009

    Minunata reteta, dar si harul de povestitor al bucatarului, felicitari!

  • Michael

    titza (Chef de cuisine) , 23 aprilie 2009

    Felicitari, si noi am ras in hohote. Articolul este cu adevarat rizibil, ne-a facut mare placere sa-l citim si am dori sa mai citim astfel de retete, ne distram grozav!

  • Fara foto

    Alex, 21 aprilie 2009

    Domnule Nicolau, Va rog sa recunoasteti ca aveti o camera video instalata in secret in bucataria mea...Am ris cu lacrimi.

  • Fara foto

    Ioan Vlad Nicolau (Maestru bucatar) , 16 aprilie 2009

    Acuma fiindcă suntem încă-n post v-am trimes în „blog“ (ce nume imposibil) o reţetă care ar putea fi de post dacă n-ar fi cum este. Dar cine este ambiţios, o poate face şi de post. Eu n-am avut inima aia. Dar ce vroiam eu să spun este că acuşi, acuşi vine şi Paştele cu toate ale lui. Vorba poetului: „Trec anii, trec lunile-n goană şi-n zbor săptămânile trec….“, mai trece-o iarnă c-un Crăciun, vine Paştele ş-apoi trece şi iară vine-o iarnă, pleacă ş-aia……, dintr-una-n alta, zboară timpu’, de parcă-i acceleratu’. Şi ce dacă trece? Să ne pupe! Noi să fim sănătoşi şi voioşi, că-n rest belelili curge gârlă. Toată chestia-i să nu-i dai atenţie şi să faci rost de pe undeva de-un pic de sănătate, cumva de niscaiva bucurii atât cât se poate, de ceva speranţe şi vise frumoase, strecurându-te dibaci printre săptămânile, lunile şi anii lui fără să-ţi uzi penele. Am văzut odată o caricatură care mi-a plăcut tare mult: un soldăţel mic, mic de tot, stă in faţa unui tanc uriaş care are enorma-i ţeavă îndreptată asupra lui. Bum! Zice tancul prin fioroasa-i ţevă. Da’ soldăţelul agitându-şi micuţa-i rizibila puşcoace, umflându-şi pieptul, proţăpit pe picioarele-i minuscule şi cu burta-nainte: ce bum bă?! Ce bum!? Asta-i toată filozofia! Şi ce dacă timpu-i mai tare!? Ce Bum bă?! La mulţi ani! Acuma-i adevărat că urarea asta cu “la mulţi ani” pentru o zi ca asta, în care serbăm de 2000 de ani petrecerea unui fapt fioros, un fapt mai mult sau mai puţin istoric, mai mult sau mai puţin adevărat, mai mult improbabil decât probabil, e după mine total nepotrivită, ba e chiar nulă şi neavenită. Da dacă asta-i tradiţia ?! Ce să-i faci? Christos a înviat! Şi la mulţi ani! Adica să te bucuri tu de chinurile şi durerea unui om pe care l-au bătut şi schingiuit nişte inconştienţi şi asociali ca pe hoţii de cai, l-au atîrnat pe cruce şi asasinat cu bestialitate? Zici c-a înviat! Păi şi ce? Asta-nsemnă că nu l-a durut? Crezi că a trecut prin toată grozăvia aia ca gâsca prin apă? Iar în cea ce te priveşte pe tine, dece să te bucuri ca prostu’ că a mai trecut un an, că te-ai mai apropiat cu un pas de gărduţul ăla pe care trebuie să-l sări obligatoriu? Că mâine o iei de la capăt cu grijile, nevoile, necazurile, cu munca, cu stresul.....? Să fim serioşi! Nu! Urarea nu e adeqvată la o zi ca asta. Categoric! Într-o astfel de ocazie ar trebui ca urarea şi rugăciunea noastră să sune cumva cam aşa: „O Doamne tu tatăl nostru al tuturor! Dacă Tu cu puterea ta L-ai trimes la moarte pe Fiul tău şi dacă tot Tu în măreţia Ta l-ai înviat, fă-ne şi nouă robilor tăi un cadou cât de mic. Mai opreşte Doamne din calea lor anii robului sau roabei tale şi fă aşa ca să se mai intoarcă vîrsta aia odată, în care robii Tăi au fost tineri, frumoşi sănătoşi şi oarecum fericiţi, vârstă la care dacă aveau, puteau mânca, bea şiii.... până cădeau laţi! Păi cum? Ai să zici tu revoltat. Vrei iarăşi şcoală, iarăşi necazurile prin care ai trecut? Iarăşi exmatriculare, tată arestat, „diribau”, comunism..... Nu domn-e! Nu s-o iei da capo! Nici chiar aşa! Să se-ntoarcă numai vârsta! Nu şi condiţiile! Păi nu?! Să-ţi dea Domnul, dacă tot se oboseşte să-ţi dea, mintea de acum şi vîrsta de atunci in nişte condiţii absolut extraordinare. Păi ce? Ar fi greu? A făcut El aşa cum am văzut şi alte minuni mai mari! Da mite un fleac ca ăsta? Numa’ că Dumnezeu te ascultă cu plăcere şi răbdare, îi intră rugămintea ta pe o ureche şi-i iese pe cealaltă fără să lase vreo urmă, te bate prieteneşte pe umăr chiar dacă esti al dracu’, dacă nu cumva fiind prea al dracu’, îţi dă vreo scatoalcă după ceafă şi-ţi zice cu multă bunătate şi blândeţe, zâmbind subţire: lasă motofoleo că-mi cazi tu în labă! Cred şi eu! La El e vrerea şi puterea şi în mâna Lui stă timpul nostru. El are timp, noi nu! Aşa că....... ce bum?! Aşa stând lucrurile şi având în vedere că vrem, nu vrem a mai trecut un an dela Pastele de mai anţărţ, ca nişte creştini ce ne aflăm, vă dorim numai bine şi un miel corect pe masă, căruia cu plăcere să-i mâncaţi drobu’! Un dân pept: Christos a înviat şi un Paşte fericit! Pentru toată lumea! Mulţi ani, fericire, sănătate, noroc şi miel la tavă, sau la cuptor, sau...... că oricum o fi, e tare bun! Vlad

  • Deea

    Deea (Chef de cuisine) , 13 aprilie 2009

    Felicitari pentru maniera originala de prezentare!

  • Fara foto

    Ioan Vlad Nicolau (Maestru bucatar) , 11 aprilie 2009

    Pentru toti cei carora le-a placut placinta mea, multumiri din inima, inspecial domnului Samoila Tudorel care fiind bolnav nu poate minca, dar avind imaginatie... Va urez insanatosire grabnica si... pofta buna! Dar mai intii mincati! Injuraturile la primesc dupa. Domnului Naskwik as vrea sa-i atrag cu respect atentia ca cea ce am trimes pina acuma nu-i in niciun caz comentariu literar ci o banala reteta culinara, condimentata p-ici pi colo cu ceva ginduri si amintiri. Va rog nu faceti confuzii! Sorry! Si ca sa-nchei, domnului Michael trebuie sa-i spun ca nu intentionez sa scriu comicarii, iar cea ce scriu, jur in fata lui Dumnezeu si a intregului team "Gustos Ro" ca scriu usor, fara efort, asa ca termenul "fortat" este ne la locul lui.Daca ma credeti bine si daca nu, puteti sa-mi scrieti ca nu ma supar. Pe curind Vlad

  • Fara foto

    sorina, 11 aprilie 2009

    Domnule Michael intr-adevar mareee e gradinaaa lui dumnezeu ! De aceea dumneata te alfli in ea ! Parerea mea e ca"marele Radu" despre care dumneata vb. nu a facut decat sa adune retele romanesti din toate colturile mioritice si ...cat despre gastronomie ... sa o lasam mai moale, cum spumen noi, ca stim prea bine ...Dumnezeu sa-l ierte dar nici el nu cred ca te-ar fi aprobat!

  • sorina

    sorina (Bucatar) , 11 aprilie 2009

    Domnule Vlad Nicolau reteta dumneavoastra imi incanta simturile si cred ca anumite comentarii rautacioase nu isi au rostul! Este extraordinar modul de prezentare de "curte veche" si mai ales reteta in sine care are un efect magic cand o mananci! Asa trebuie sa sune bucataria romaneasca pentru ca nu ne-am nascut in aceeasi tara cu Brad Pitt!!! Bravo!Asa zisii farmacisti trebuie sa fie mai atenti la gesturile lor pentruca nu sunt cu mult diferite si sa lasam asa numita clasa care de fapt nu are ce cauta in acest contest ! Mergeti fratilor la raestaurant ca cine stie ce fel sunt preparate toate!Pe acest site sunt postate retele noastre traditionale in primul rand nu brand-uri!

  • Fara foto

    DANIELA GAITANARU, 11 aprilie 2009

    Am fost neplacut surprinsa citind comentariile lasate pana acum si anume sa constat cu uimire ca in randul celor care acceseaza acest site predomina persoane cu un nivel atat de scazut al perceptiei, oameni atat de prozaici si ingusti la minte, incat sa nu fie capabili sa guste un articol presarat cu atat de multa picanterie verbala menita sa gadile atat papilele gustative cat cele ale veseliei si bunei dispozitii.Rautati si comentarii aiurea, aiurea, aiurea.......... Bravo maestre!Sper sa nu fiti scarbit de calitatea auditoriului si sa nu ne mai scrieti.Ferice de sotia dumitale care trebuie sa fie ca o floare a soarelui, mereu bine dispusa si cu zambetul pe buze.Toata admiratia.Asteptam noi retete.Apropos......regretatul Radu Anton avea un comentariu intradevar dar nici pe departe nu poate fi asemanat cu ce am citit aici.O atat de buna dispozitie am mai avut citindu-l pe romancierul George Arion.Multumesc.

  • Fara foto

    Ioan Vlad Nicolau (Maestru bucatar) , 10 aprilie 2009

    DomnuluiMichael Pe cuv#ntul meu de onoare cü nu l-am cunoscut pe rüposat! Si daca a scris ceva,din pacate n-am citit nimic de dumnealui. Asa dara, acuzuatia dumneavoastra ca l-as fi plagiat pe.....raposat, este absolut gratuita. Dar mai spuneti un lucru cel putin tot atit de fals si anume ca as nazui sa ating rangul lui.Doamne fereste! In niciun caz! Unde insa aveti perfecta dreptate, este acolo unde criticati pe un particpant la discutie, care intr-un moment de navalnic entuziasm, a spus ca l-as concura pe nenea Iancu! Nici nu indraznesc sa-mi ridic umilu-mi nas catre sfere atit de inalte. Pai nu? Pe undevaaa... cumvaaa... trebuie sa aveti si dumneavoastra dreptate.

  • Fara foto

    Ioan Vlad Nicolau, 10 aprilie 2009

    Mult stimata doamna Rus, imi pare tare rau ca nu va place adorabilul meu stil, dar n-am incotro. La mincare imi sta in obicei sa pun multe condimente: cimbru, marar, usturoi, piper, sare...... dar si un pic de "vrajeala" asaaa presarata pe parcurs ca altfel vorba domnului Adrian reteta ar fi prea fara niciun Dumnezeu, prea seaca, prea tehnica, prea ar semana cu un anunt mortuar. In cea ce priveste riscul de a nu fi citit sau "gatit" asta-i riscul meu si asa cum spun concetatenii mei actuali: "das ist mein Bier"!

  • Fara foto

    Cristina, 10 aprilie 2009

    Mie imi place cum suna reteta! Trebuie sa o incerc! Lasati omul sa posteze fiecare abordeaza ce stil vrea... mie imi suna un pic a Pastorel... in fine, reteta conteaza ! Felicitari !

  • Fara foto

    mircea brobonea (Bucatar) , 10 aprilie 2009

    Stimate D-le Nicolau Ai un stil superb;Aproape ca m-am saturat citind reteta, sunt convins ca esti un comesean First Class. sunt invidios pe cei care sunt invitati la masa ta, Bucatele sunt cu atat mai bune cand sunt servite impreuna cu spirit,Mai da-ne astfel de retete ca sigur le voi pune in tigaie.Chiar imi pun intrebarea de unde sa gasesc carne poloneza... Merci pt.reteta

  • Fara foto

    Adrian, 10 aprilie 2009

    Fratie, unii comentati de parca ati fi farmacisti. Suna mai bine "Se iau 124,75 grame de ceapa tocata julienne, se pune in tigaie cu ulei de masline extra virgin si se parjeste la foc potrivit, cu plaja de temperatura intre 180 si 185 grade celsius" ... eventual cu o mica lista de simboluri chimice alaturi sau ceva denumiri de genul acid acetilsalicilic in loc de aspirina. Mie mi-a placut stilul, chiar daca ar putea fi un pic rafinat.

  • valentina ionita

    valentina ionita (Chef de cuisine) , 10 aprilie 2009

    Felicitari pentru articol.M-ati sensibilizat si cu aceasta reteta , este delicioasa.Placintele imi plac la nebunie.

  • Fara foto

    alynapopa84, 10 aprilie 2009

    Foarte interesanta reteta. O sa incerc si aceasta metoda.

  • Fara foto

    LIVIA RUS (Chef de cuisine) , 10 aprilie 2009

    Prea multa vrajeala ,care nu se lipeste de delicioasa reteta .Risti sa nu tenteze pe nimeni.Oricum am s-o incerc,nu am facut pana acum cu carne din conserva.

  • nickhita

    nickhita (Bucatar sef) , 09 aprilie 2009

    Mda...ce simplu...reteta cu foaie cumparata din magazin si cu carne din conserva...pai nu e de mirare ca nu ati gasit ceva de genul asta la patiserii de Franta sau alte locuri din lume...un bun bucatar si patiser foloseste doar lucruri proaspete si nu conserve!!! Daca tot e sa dati o reteata, da-ti una adevarata, cu oua, branza si tot ce mai trebuie, nu cu adresa raftului unde gasim aluatul si conserva de carne sau de ciuperci...pentru ca nici nu e sanatos, mai ales ca tot ce e conservat are o gramada de sare...

  • Michael

    titza (Chef de cuisine) , 09 aprilie 2009

    Comicul fortat al limbajului folosit vrea sa fie original-picant si ar vrea sa il imite pe raposatul Radu-Anton Roman dar ramane la un nivel cu mult mai scazut decat cel al marelui gastronom. Se pare ca unii nu-si pot crea un stil propriu si-i plagiaza pe altii, avand, cel putin pe moment, iluzia ca prin aceasta se ridica la rangul lor. A devenit deja o moda de a-si ridiculiza propriul articol, vezi si articolul despre mititei unde, zic unii, autorul i-ar face concurenta lui ... Caragiale! Mare e gradina lui Dumnezeu!

  • samoila tudoderel

    samoila tudorel (Chef de cuisine) , 09 aprilie 2009

    Este extraordinar! Nu am mai mancat placinte cu carne din vremea copilariei cand locuiam in mahala (unde acum troneaza un mall). Articolul mi-a adus putin zambetul pe buze, asa bolnav cum sunt. Mama stie sa faca, dar nu am voie. Imi cer scuze pt votul mic de ieri, am citit dar nu am vazut cu ochii mintii. Divin! Sa zicem ca am simtit mancand aceasta buna placinta! Multumesc

  • naskwik

    Anastasia (Chef de cuisine) , 09 aprilie 2009

    Cand e multa vorba in plus, te plictiseste ca doar nu este un comentariu literar...sorry!

  • Andreea Constantina Manciu

    Andreea Constantina Manciu (Chef de cuisine) , 09 aprilie 2009

    Sunt delicioase placintele cu carne.Felicitari pentru articol, mai ales ca este unul foarte complex.