Povestea painii

(Un articol de Maria Vekas)

In urma cu 3000 de ani. i.H, egiptenii au descoperit  fermentatia pe care au folosit-o la prepararea painii. Pe langa hrana zilnica, ea era folosita  si ca ofranda  pentru morti si moneda de schimb. Astfel, lucratorii campului erau rasplatiti cu 3 paini pe zi, iar un functionar cu 100 de galete (pesmeti uscati) si 3 paini. Egiptenii foloseau 15 varietati de paine, sub diferite forme: disc, conic, spirala, pregatita din grau cu adaos de drojdie de bere, miere si alte mirodenii.

Evreii au avut primul contact cu painea in epoca sclavagista din Egipt, mai ales ca ei nu mancau  paine. Ei se hraneau cu carne de oaie, nomazi fiind. Pentru ei, painea crescuta a devenit un aliment cotidian, iar painea necrescuta ,ofranda divina. De regula, mancau galete crescute  sau paine coapta pe pietre calde.

Pentru grecii antici, galeta de orz nefermentata, coapta pe o piatra calda (maza), era painea cea mai  folosita. In zilele de sarbatoare, mancau paine de grau in care a fost amestecat si ulei de masline. In Grecia secolului II i. d.H, se faceau 72 de varietati de paine si prajituri, ca de exemplu painea de orz pentru saraci sau painea de secara, diferite preparate cu mirodenii si masline, care au revolutionat arta brutariei. Importanta ei a fost atat de mare, incat cultul zeitei Demeter - zeita painii si a secerisului - a devenit religia oficiala a Greciei.

Primii brutari profesionisti au aparut si la Roma, mai tarziu, iar tehnica framantarii aluatului a cunoscut progrese prin folosirea cuvelor cilindrice mecanice si a unui brat artificial, mobil. Acest malaxor s-a perfectionat de-a lungul celor 2000 de ani, cand au aparut si cuptoarele de caramida, incinse cu carbuni. Aluatul a inceput sa fie pus in forme, iar multe din aceste exemplare au fost gasite in ruinele de la Pompei.

Aparitia morilor de vant in Anglia, in sec. IX si in Franta, in sec. al XII-lea, a dus la imbunatatirea modului de fabricare a painii. In anul 1260, brutariile pariziene s-au organizat in corporatii,sub autoritate regala. Intre secolele XVI-XVIII, foametea si saracia din Europa au dus la scumpirea painii. Nevoia de paine si ieftinirea ei au fost cauzele Caderii Bastiliei, presupunandu-se ca acolo erau depozitele de grau. Dupa manifestatia intregii populatii a Parisului, la Versailles, in anul 1789, cerand sa li se dea paine la un pret accesibil tuturor, Adunarea Constituanta  a impus un pret obligatoriu, dand autorizatie brutariilor sa fabrice un singur fel de paine, pe care au denumit-o “painea  egalitatii”, alcatuita din faina de grau, secara si tarate.

In timpul crizei economice europene din anul 1930, francezii au manifestat, din nou, pe strazi strigand: ”Lucru si paine”, iar criza economica din perioada celui de al doilea razboi mondial a dus la aparitia tichetelor de rationalizare a painii si malaiului.

Incepand cu anul 1950, o noua tehnica de framantare a aluatului permite sa se obtina o paine extreme de alba printr-o oxidatie escesiva a aluatului, dar acest process este in detrimentul gustului, incosistentei miezului si al pastrarii prospetimii. De aceea, brutarii au revenit la tehnica veche de preparat si copt din 1970.