Khmer and proud of it!

La Bangkok, cand aduceam vorba despre bucataria Cambodgiei, mi se raspundea: “Cambodgia nu are bucatarie!” Raspunsul includea un pic de sarcasm si un evident aer de superioritate. Thailanda are o bucatarie senzationala, iar localnicii sunt extrem de mandri de acest lucru. Mai toata lumea de acolo stie sa gateasca, aceasta neinsemnand neaparat ca bucataria thailandeza este foarte usoara, ci ca foarte multi sunt pasionati si ca gatitul este considerat o arta si un mod de exprimare
Revenind la intrebarea despre bucataria Cambodgiei, mi se mai spunea: “Au luat bucataria noastra si au facut-o mai putin picanta si condimentata.” Inclinam sa dau crezare aceastei afirmatii, cunoscand bine calitatile bucatariei thailandeze si stiind ca ambele tari au clima si resurse similare.

Perceptia mi s-a schimbat insa cand am traversat granita dintre Thailanda si Cambodgia si am ajuns la Siem Reap, un orasel cu vreo 20.000 de locuitori, situat la 60 de km de frontiera. Siem Reap este principala poarta turistica spre imensele temple de la Angkor, patrimoniu al umanitatii. Am adus vorba despre Angkor pentru ca, surprinzator, vechile ruine si ceea ce am citit despre ele, mi-au adus raspunsul la intrebarea initiala: “Cum este bucataria cambodgiana?“.

Cele peste 1000 de temple de la Angkor au fost construite intre secolele VIII si XV de conducatorii imperiului khmer. Influenta khmerilor s-a intins, la apogeul lor (cand complexul de temple, locuinte, piete, palate si fortarete umplea o suprafata de 300 de kmp si adapostea peste un milion de locuitori), peste vaste regiuni care includeau teritorii actuale din Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam. Acesti cuceritori au raspandit religia, metodele de cultivare a orezului (khmerii cunosteau pe atunci mai multe sute de varietati de orez, multe dintre ele pierdute astazi) si, bineinteles, cultura culinara. Sute de ani, thailandezii, si nu numai ei, au fost supusi acestei influente culinare. Este imposibil ca aceasta influenta sa nu fi lasat urme in gastronomia thailandeza.

Imperiul khmer a fost distrus in cele din urma in 1432 de catre thailandezi, ceea ce a facut ca localnicii sa paraseasca orasele si sa migreze la sud de actualul Phnom Penh.

Am descoperit astfel ca bucataria thailandeza a fost influentata de cea khmera, si nu invers. Dupa ce portughezii au adus ardeii iuti in Asia, bucataria thailandeza a urmat un drum propriu, adoptand cu entuziasm acest nou ingredient.

Ce s-a intamplat cu bucataria khmera, recte camdodgiana? Si-a urmat si ea un drum propriu, a asimilat influente indiene, chinezesti, thailandeze, vietnameze si franceze si si-a cristalizat o identitate proprie. La prima vedere, se poate spune si ca este o varianta mai putin iute a bucatariei thailandeze, acest lucru fiind partial adevarat. Cambodgia este insa una dintre bucatariile extrem de interesante ale Asiei, practic aproape necunoscuta europenilor. Inca nu este teoretizata, ierarhizata si popularizata, de aceea surpriza a fost cu atat mai placuta.

Bucataria cambodgiana combina gustul delicios de proaspat al celei vietnameze, adancimea si opulenta celei indiene, versatilitatea celei chineze si aromele si aspectul pictural al celei thailandeze, la care se adauga un pic de rafinament francez.

In Siem Reap, mic orasel in care abia de s-au asfaltat drumurile, dar care are mai multe hoteluri de 4 si 5 stele decat intreaga Romanie, cea mai interesanta (din puncte de vedere culinar) strada este, fara indoiala, Pub. Afluenta de turisti este incredibila, zilnic vin cu miile, si toti trebuie hraniti. Pub Street ofera o diversitate de restaurante, in special cambodgiene, indiene si franceze. Credincios hotararii mele de a manca, oriunde m-as afla, doar la restaurante ce servesc bucatarie locala, primul in care am pus piciorul a fost “Cambodian Soup”, atras fiind de afluenta de clienti si de motto-ul: “Khmer and proud of it!“, motto care se inscrie in nationalismul ilustrat si de sloganul celei mai cunoscute beri cambodgiene, Angkor: “My country, my beer“. Un nationalism mandru, lipsit de agresivitate, de inteles in acest colt al Terrei despre care nu stii daca este batut de soarta, sau binecuvantat de Dumnezeu, cu oameni atat de saraci si atat de incercati de ororile dictaturii si a razboiului, dar atat de generosi, senini si prietenosi.

Desi ma aflam la “Cambodian Soup”, am trecut peste oferta de supe din meniu si am comandat cea mai cunoscuta mancare khmera, “amok”, un fel de curry local. Amokul traditional se prepara din peste, dar restaurantul oferea si variante cu pui, porc si vita. Amok-ul este condimentat cu o pasta numita kroeung, asemanatoare unei paste de curry, preparata din ardei iuti uscati, inmuiati in apa si tocati, usturoi, galangal, lemongrass, radacina de curcuma proaspata si coaja de limeta kafir. Aceasta pasta se gateste la foc mediu, in lapte de cocos, apoi se adauga un ou batut, peste (sau alt tip de carne) si sos de peste. In final, mixtura este transferata in cupe facute din frunze de banana si gatita 15-20 de minute intr-un steamer. Amok-ul are personalitate, este delicios, racoritor si aromat si, intr-adevar, mai putin iute si condimentat decat un curry thailandez.

Nu toti turistii mananca pe Pub Street, si nu toti mananca la restaurant. Oferta stradala este la fel de bogata ca in Thailanda. Cum treci de Pub Street si te indrepti spre Night Market, strazile se umplu de tarabe si masute de plastic. Copii inarmati cu meniuri alearga dupa clienti, in timp ce parintii lor servesc la mese si gatesc. Si in Cambodgia, ca si in Thailanda, cei cu mintea mai tanara si mai proaspata invata mai repede decat adultii sa rupa cateva fraza in engleza, indeajuns ca sa se descurce cu clientii. Pustii sunt toti foarte draguti si isteti foc, agili ca sfarlezele si neobositi. Cand nu au un client in vizor, glumesc si rad aratandu-si dintii orbitori de albi. Nu cred ca au avut vreodata de-a face cu dentistul, dar danturile lor sunt superbe.

Totul este proaspat si miroase atat de bine incat treci cu vederea faptul ca mananci pe o bucata de musama, intinsa pe o masa de plastic. In toate, Siem Reap si Cambodgia, sunt ambele o surpriza extrem de placuta. A doua zi mi-am cumparat imediat o carte de retete cambodgiene, trepidand de nerabdare sa aflu cat mai multe despre acest univers gastronoimic necunoscut mie.

Am fost adanc impresionat de amabilitatea, caldura si optimismul localnicilor. La aproape 30 de ani dupa genocidul savarsit de regimul Pol Pot, Cambodgia a inceput sa-si revina. Nu i-a uitat pe cei 4 milioane de morti, nici orasele devastate. Si-a inghitit lacrimile si a luat-o de la capat. Cu toata saracia, maturii zambesc, iar rasetele copiilor se aud peste tot. O adevarata lectie de viata pentru noi toti.

Recomandari electrocasnice

Fierbator Style Black

- 17 %
299.99 lei
249.99 lei
TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 100 de lei
PLATA IN RATE FARA DOBANDA
pana la 12 rate

  • 15 comentarii
  • Fara foto
  • cely snijec

    Cely Snijec (Chef de cuisine) , 05 februarie 2010

    Felicitari si de data aceasta!! Articol interesant

  • dicarmencitta1957

    dicarmencitta1957 (Chef de cuisine) , 29 iunie 2009

    Interesant articol si uite asa am aflat si despre amok si interesant cum se prepara amokul.Felicitari pentru domnul Radu Popocivi.

  • iuliana tarnoveanu

    iuliana tarnoveanu (Chef de cuisine) , 25 iunie 2009

    Interesant si inedit acest articol!

  • Andreea Constantina Manciu

    Andreea Constantina Manciu (Chef de cuisine) , 25 iunie 2009

    Un articol extrem de interesant! Asa reusim sa descoperim o lume fascinanta! Felicitari!

  • dicarmencitta1957

    dicarmencitta1957 (Chef de cuisine) , 22 iunie 2009

    Un articol foarte interesant,dar vrem retete.Felicitari pentru articol.

  • Fara foto

    Radu Popovici (Chef de cuisine) , 22 iunie 2009

    @Campean Claudia Maria: Nu prea se gasesc. Lemongrass se mai gaseste, din cand in cand, la Metro, galangalul se poate aproxima cu ghimbir + anason, curcuma se gaseste la magazinele arabesti, doar uscata si macinata (ca praf), limeta kafru se poate aproxima vag cu limeta (lamaie verde), funzele de banana se pot inlocui cu alt recipient in care sa fie gatite (panusa de porumb, hartie pergament etc.). Dar, orice am face si oricat ne-am stradui sa inlocuim ingredientele lipsa, nu iese ca la "mama lui, acasa".

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 21 iunie 2009

    Ca intotdeauna Radu Popovici ma uimeste.

  • Fara foto

    Simos (Chef de cuisine) , 20 iunie 2009

    Super articol!

  • Fara foto

    Campean Claudia Maria (Chef de cuisine) , 19 iunie 2009

    Multumesc pentru raspuns.Este posibil ca ingredientele din reteta de baza sa le gasim intr-un magazin alimentar asiatic?

  • Fara foto

    Radu Popovici (Chef de cuisine) , 18 iunie 2009

    @Campean Claudia Maria: Pentru reteta traditionala de amok, ma tem ca nu avem unele ingrediente de baza: galangal, radacina de curcuma, lemongrass, limeta kafir (sau kafru), frunze de banana. Pot incerca sa adaptez reteta la ce se gaseste pe la noi; nu va iesi chiar ca la "mama" ei acasa, dar v-ati putea face o idee, cu conditia sa incercati sa gatiti reteta. Din cate am vazut prin comentarii, o singura persoana a spus ca gatit unele dintre retete. Mai mult curaj, oameni buni, cine nu incearca ramane cu curiozitatea nesatisfacuta.

  • crystyna

    Crystyna (Chef de cuisine) , 18 iunie 2009

    Foarte bun articol! Impresionant!

  • Fara foto

    Campean Claudia Maria (Chef de cuisine) , 18 iunie 2009

    Foarte interesant articolul.Asteptam reteta "amokului".

  • valentina ionita

    valentina ionita (Chef de cuisine) , 18 iunie 2009

    Ca intotdeauna am ramas placut impresionata ...

  • samoila tudoderel

    samoila tudorel (Chef de cuisine) , 17 iunie 2009

    Impresionant si fascinant! Foarte multe am invatat de la dumneavoastra.

  • Varadi Silvia

    Varadi Silvia (Chef de cuisine) , 17 iunie 2009

    Ca de obicei ai venit cu inca un articol interesant.Te asteptam si cu o reteta.