Dacă o gospodină adevărată trebuie să ştie cum se prepară, aranjează & servesc cel mai bine şirurile de borcane de pe rafturi, la fel de bine ar trebui să înveţe acum cum să păstreze (tot pe rafturi) sticlele de băuturi şi cum se le servească precis asortate la mâncărurile deja învăţate – spune Victoria Moore.

Ce bem? Totul despre băuturile alcoolice şi nealcoolice e, de fapt, o carte pentru cunoscători: cei suficient de pretenţioşi cu felul în care li se aduce la masă vinul - în ce fel de pahar, cu ce garnitură. Nu e o carte cu mofturi şi atât,  la ale cărei învăţături din culisele vieţii scumpe, ale dineurilor aristocratice şi restaurantelor cu multe stele să ţi se strepezească dinţii de cât se ia în serios. Nu, e chiar o carte practică, pentru toţi cei cărora barul de acasă le sună a prioritate, dar şi cu reguli demne de reţinut pentru amatorii care vor să ştie cum fac să aleagă un vin bun şi de ce nu le-a ieşit până acum - ca mine.

De la vin, ceai, cafea, ciocolată caldă şi cele mai tari tării, trecând prin ingredientele ajutătoare şi instrumentarul necesar, Victoria Moore le clarifică istoria, tipurile sub care le poţi găsi, cum trebuie depozitate şi preparate cel mai savuros şi cu ce mâncăruri merg servite.

Mai mult, grupează băuturile şi cocktail-urile pe anotimpuri, momente ale zilei, pentru ca la final să mai propună 5 liste extra, pentru a bea elegant şi regulamentar la diverse ocazii şi cu diverse bugete: ex. Băuturi de servit la sindrofii mari şi vesele; Băuturi ieftine şi elegante; Băuturi consistente, fără alcool.

E cea mai completă carte cu reţete pentru băuturi pe care am răsfoit-o vreodată, iar cele mai multe reţete vin cu povestea descoperirii, prezentarea creatorului şi a contextului în care autoarea l-a cunoscut, şi chiar cu reţeta felului de mâncare ce ar trebui servit lângă. Toate aceste reţete vin clar îmbunătăţite faţă de ce ţi se poate aduce la un bistro/restaurant comun/terasă…

Apropo de recomandările despre cum trebuie combinate tipurile de băuturi (în speţă vinuri, pentru că aici ne simţim mai în largul nostru) cu anumite feluri de mâncare, dăm câteva exemple: la mâncarea thailandeză, cum am gătit noi puiul cu lapte de cocos, se recomandă un vin gruner veltliner, din Austria; la salate (să luăm o salată Waldorf sau o salată vegan, cu avocado) ar fi bun un Aligote. Dar citind despre întrepătrunderea gusturilor care contează, cu siguranţă veţi putea alege din soiurile de vinuri mai la îndemână sau cu care deja sunteţi familiari.

Cât despre ritualul consumării lor, sunt atât de multe detalii începând cu temperatura la care le păstrezi în casă, ingredientele pe care trebuie să le ai mereu pe lângă, cum să pregăteşti cele mai “bune” cuburi de gheaţă, ce tipuri de pahare trebuie musai să ai, ce maşină de cafea, cum nu trebuie să lipsească un shaker şi un ceainic, dacă încălzeşti sau nu cana pentru ceai, pui laptele în ceai la început sau la sfârşit…, încât aproape că îţi vine să strigi: viaţa şi nici băutura nu s-au inventat ca să le facem noi mai complicate! Dar ca să nu ajungi un manierist agasat, o iei uşurel, cu ce te interesează mai mult, pe rând.

Eu o să mă rezum la vin, singurul subiect despre care aş putea vorbi mai mult şi din experienţă. Despre vin aşadar, trebuie să ştii că paharul contează cum nu te-ai gândit vreodată: cel mai bun vin poate avea un gust mediocru într-un pahar de whisky, să zicem. E deja un experiment testat: sunt vinuri care trebuie să respire într-o anume suprafaţă şi volum, vinul alb altfel decât vinul roşu. Pentru primul ai nevoie de un pahar mai mic, pentru al doilea, mai generos, ambele cu buza curbată spre interior. Felul în care sunt construite şi buza, şi cupa direcţionează băutura spre anumite zone ale limbii, uneori sub limbă, şi numai aşa vei simţi mai accentuat gustul pe care mizează un vin sau altul. De aceea soiurile vin cu pahare recomandate.

Am făcut şi un top de iniţiere - Top 3 sfaturi pentru alcoolicii şi nonalcoolcii amatori:

1. Ai nevoie de pahare speciale (lalea) pentru vin, cu buza curbată spre interior. Altfel e degeaba.
2. Cafeaua, odată desfăcută, se ţine într-un recipient închis ermetic în frigider. Filtrul şi reîncălzirea distrug orice aromă.
3. Ceaiul nu se bea într-o cană de tip ceainic (ridici ceaninicul şi rămâne cana). Pliculeţul respectiv stă în prea puţină apă şi nu poate fi lăsat cât să-şi lase toată aroma: fiind puţin lichid evităm gustul prea concentrat şi rămânem cu ceva foarte fad. E nevoie de, cel mai indicat, un ceainic mare sau, la nevoie, o cană generoasă, pentru ca infuzia să se întâmple mai mult de 3-4 minute.

Şi pentru că în timpul săptămânii suntem destul de cuminţi, nu ne-am dedat la cocktail-uri şi băuturi alcoolice şi am ales să ne concentrăm pe băuturile de început ziua. Ne-am cam pregătit de luat iarna în piept, dar nu oricum. Nu am vrut să vorbim de prea clasicul fresh de citrice şi ar fi fost şi păcat, că tot aveam atâtea alte variante. Aşa că am făcut un suc tonic de iarnă, cum îi spune Victoria Moore, din kiwi, mere şi lime şi o ciocolată caldă homemade. Evident că durează câteva minute să le prepari şi e păcat să nu începi aşa verde şi energic ziua.

Şi o concluzie: e o carte bună şi  nu strică să învăţăm să fim mai pretenţioşi cu ce bem. Cu măsură şi pentru o aromă mai bună. :)

Victoria Moore scrie despre băuturi din 1998 şi îi vei găsi articolele în Guardian, Magazine, Telegraph şi Daily Mail.

Mădălina Georgescu, editor bookaholic.ro


Recomandari electrocasnice

Fierbator Style Black

- 17 %
299.99 lei
249.99 lei

Panini Maker Large

- 5 %
389.99 lei
369.99 lei
TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 100 de lei
PLATA IN RATE FARA DOBANDA
pana la 12 rate

  • 0 comentarii
  • Fara foto