La masă cu Radu Anton Roman - Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti

Dacă săptămâna trecută vorbeam de o carte regală de bucate, acum ne întoarcem jos, la mâncărica tradiţională în esenţa ei, gătită în bucătăria de la ţară, cu Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti.

Cartea asta, apărută iniţial în 2001 la Paideia şi reeditată, revăzută şi adăugită de mai multe ori (aici sau aici) cuprinde în ea tot ce are bucătăria românească mai bun. E aici o autenticitate pe care rar o mai găsim.

Şi, cum mâncarea nu înseamnă doar gust, ci şi tradiţie, cultură, Radu Anton Roman aduce şi minunate poveşti sau amintiri, cât să intre tocăniţele, ciorbiţele sau plăcintele mai bine. Limba lui e limba veche, vorbită, povestită, ca la ţară.

"Din când în când, adolescenţa îmi face semn pe neaşteptate, îmi strigă, hei, am existat, n-ai fost mereu un şontorog puhav şi mototolit! Prin vrei ospătărie de provincie, obscură, dar primitoare, o "căsuţă cu zorele", o "tanti", un fel de mătuşă a tuturor, îmi pune dinainte, zâmbindu-mi complice, de parcă aş fi fiu-său, venit de la curve sau de la serviciu (e acelaşi lucru), cratiţa cu singura mâncare a zilei, varză "a la Cluj". Miroase de te înnebuneşte! E inconfundabilă, culorile stinse, straturile de carne, până şi felul în care stă lingura rezemată de un bulgăre auriu de varză, totul se repetă, identic, de decenii."

Cum să nu pofteşti şi cum să nu te emoţionezi? Ai senzaţia că Radu Anton Roman îţi povesteşte la foc, în timp ce prepară ceva la ceaun, ca pe coperta uneia dintre ediţii. Ce găseşti în carte? Păi să enumerăm câteva titluri numai bune să îţi facă poftă: mămăligă pe pături, varcă umplută, flori de bostan umplute, tocmăgei umpluţi, pastramă de mânzat, borş de urzici, sarmale din peşte, storceag, ghiveci măcelăresc, drob în aluat sau ţâpău.

La reţete se recomandă mai întotdeauna şi un vin, ba chiar vinurile, rachiurile şi băuturile româneşti, în genere, au un capitol dedicat. Câte băuturi necunoscute avem!

Radu Anton Roman aduce la lumină şi obiceiurile asociate momentelor importante ale vieţii. Pe lângă "vegetale gătite româneşte" sau "bucate balcanice cu accent românesc", avem bucăţi esenţiale din carte precum "bucate pentru sărbători creştine" dar mai ales "bucate pentru ceremonii sacre".

Aici Radu Anton Roman ajunge chiar în esenţa tradiţiilor străvechi, legând ceea ce se vede sau se gustă, mâncărurile, de resorturile sacre ale tradiţiei şi credinţei. Gestul de a pregăti mâncarea capătă conotaţii simbolice - de pildă, grâul pentru colivă se spală în 9 ape reci şi 2 ape calde.

Cum vă spuneam, bucatele din cartea lui Radu Anton Roman au un gust familiar, chiar dacă nu le-ai mâncat niciodată exact în forma de acolo. E ceva din copilăria noastră, din bucătăria bunicii care oricum găteşte cu ceapă prăjită sau cu ardei gras. Tocmai de aceea, din cartea asta am ales să gătesc o mâncărică ţărănească.

Radu Anton Roman spune despre ea că e grav nedreptăţită. Un gust atât de bun se ascunde în spatele unui nume atât de banal. Ba chiar enumeră câţiva intelectuali ale căror papile gustative au fost impresionate de "banala" tocăniţă - Andrei Pleşu, Alecu Paleologu, Horia Bernea, Mihai Oroveanu.

Ce poate ieşi prost când iei un pachet de unt (da, întreg!), îl pui în cratiţă şi apoi pui acolo carne şi legume, pentru ca în final totul să se odihnească la cuptor?

Am pus, cum spuneam, 200 grame de unt la topit. Am adăugat 600 grame carne de viţel (tineret bovin zicea în supermarket) şi 400 grame de carne de porc (pulpă am luat eu, nu se specifica în reţetă). Le-am lăsat un pic la rumenit şi apoi am turnat un munte de ceapă (10 cepe zice reţeta, pare foarte mult, credeţi-mă). În timp ce toate se prăjeau colesterolic în unt, tocam intens ardeii şi roşiile.

Ardei am pus vreo 15, roşii, tocaţi mărunţel. Apoi roşiile, multe şi ele, 500 grame. Totul la grămadă în cratiţă, pe foc. Se adaugă o mână de verdeaţă (am pus mărar şi leuştean proaspete şi pătrunjel uscat, că proaspăt nu am găsit), sare şi piper (am pus şi boabe şi măcinat). Se pune totul la cuptor o oră, zice reţeta.

Rezultatul? Delicios, nu-ţi vine să te opreşti din mâncat. :)

Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti chiar e o carte pe care trebuie să o ai. Te întorci la ea şi atunci când vrei să găteşti ceva bun, românesc, tradiţional, şi când e o sărbătoare şi vrei să ştii ce se mănâncă, dar şi atunci când vrei să afli sensul vreunui gest legat de o ceremonie sacră.

Cristina Foarfă - Bookaholic.ro. Dependenţa de cărţi se tratează cu cărţi