Cel mai gustos şi mai arătos sandwich cu brânză e premiat de Hochland

Ne plac cu roşii, cu caşcaval, cu şniţel, cu unt, cu salam şi bineînţeles cu brânză. Le luăm cu noi la picnic, la şcoală, la birou, le mâncăm dimineaţa, la prânz sau seara, în metrou, pe bancă în parc, pe drum spre meeting-ul de la ora 1pm, în picioare, pe fotoliul confortabil din faţa televizorului sau pe scaunul din faţa calculatorului, înainte de un nou level din NFS. Ei bine, da, aţi ghicit, este vorba despre un sandwich. De la vlădica până la opincă, de la mic la mare, toţi am mâncat măcar o dată un sandwich gustos.

Scurtă istorie a sandwich-ului

Mulţi ar spune că nu este nimic altceva decât o invenţie a omului modern, menită să economisească timp şi energie, un alt produs fast-food care ne aruncă în valurile globalizării, făcându-ne să uităm de supa cu găluşte, sănătoasă şi caldă de la mama de acasă. S-ar înşela, căci istoria sandwich-ului nu este deloc recentă sau trivială, ba mai mult, este destul de veche şi nebănuit de nobilă. Dacă în secolul al XVIII-lea cineva ar fi strigat „Sandwich”, în mod cert i s-ar fi răspuns ”da” din spatele unei mese de pocker. Lordul John Montagu, al IV-lea Earl de Sandwich, un împătimit al jocului de cărţi, nu-şi întrerupea intensa activitate nici măcar pentru a se hrăni. Aşa că, pentru a nu se murdări pe mâini, a cerut să-i fie aşezată o bucată de carne de vită între două felii de pâine.

Numele lordului Sandwich a fost astfel asociat cu noul aliment, în special datorită popularităţii de care s-a bucurat această neaşteptată îmbinare de alimente şi nu pentru că el ar fi fost inventatorul. Istoria sandwich-ului pare a începe în preajma anului 100 î.Hr, când apar menţiuni despre o combinaţie de nuci, mere, mirodenii şi vin, aşezată între felii de pâine. Şi romanii mâncau o gustare asemănătoare, dar numită offula. Referinţe despre acelaşi aliment se găsesc şi în evul mediu, când carnea era pusă pe pâine pentru a fi mâncată mai uşor, fără tacâmuri, însă în aceste perioade nu există numele de sandwich.

Cred că v-am convins astfel că sandwich-ul nu este o creaţie a personajului contemporan, aflat în lupta cu timpul şi preocupat de crearea unor obiceiuri simplificate. Nu putem acuza un sandwich gustos şi arătos că ar fi o “jumătate de masă”, luată în grabă. L-am jigni, i-am submina calităţile nutritive. Noi am găsit dovezi clare ce susţin valoarea gastronomică a acestuia. Mai mult chiar, cu o abordare potrivită, sandwich-ul poate deveni cel mai bun motiv de fun and joy în bucătărie, mai ales atunci când îl pregătim cu drag, pentru cei dragi şi alături de ei. Şi ca să revenim, cele mai solide mărturii pentru cele spuse mai sus le-am găsit aici. Ne-am bucurat să vedem creativitate, design “apetisant” şi o perspectivă îndrăzneaţă de a privi mâncarea, ca prin ochii unui pictor ce-şi şlefuieşte cu atenţie capodopera.

Aşadar, dacă aţi făcut şi voi sandwich-uri gustoase şi arătoase şi aveţi şi o poză cu ele, haideţi în concurs. Bucuria gustului vă aduce coşuri pline cu bunătăţi Hochland. Mai multe detalii aici.

Bucuria gustului