Dacă marea majoritate a mâncărurilor româneşti au in general vorbind o reţetă fixă, atunci când e vorba de mici, „câte bordee, atâtea obiceie“!
(Un articol de Vlad Nicolau)

Fiecare are reţeta lui proprie. Unu-i face mai aşa, altul mai altfel, unii bagă carne de porc, alţii de vacă şi sunt unii care bagă chiar şi carne de cal. Nu ştiu…. daaaaa parcă chiar carne de cal…..? Cu toate ca acest cal, e un animal curat si cinstit. Mai curat decit vaca, ca să nu mai vorbim de porc! Unii fac mici mai mici, alţii mici mai mari, unii se lauda ca-s cei mai ce şi cei mai grozavi şi mai mari……. ca ăştia dela “Cardinal”…..

Una peste alta, aşa cum spuneam, fiecare are reţeta lui şi chiar şi cea mai nenorocită reţetă, românească tot e mai bună decât strămoşul “micului” care se pierde în trecutul îndepărtat, având originea obscură pe undeva prin Orientul mai mult sau mai puţin apropiat.

Micul deci este unul din lucrurile acelea care cu toate că vin de prin alte părţi, sub influenţa puternică a geniului culinar românesc, a fost atât de mult modificat in sensul bun al cuvântului, încât cu dreptate se poate spune că acest fel de mâncare este pur românesc.

Acuma este adevărat că probabil undeva în negura timpului, cândva, acest „mic“ a fost adoptat dela turcii care l-au necăjit pe Ştefan cel Mare şi care ne-au asuprit atâtea sute de ani, sau poate dela sârbi, cu care nu prea am avut deaface şi nici nu ne-au asuprit, dar cu care am fost vecini şi care şi ei ca şi noi, sub jugul turcesc au adoptat chestia ceva mai devreme poate decât noi şi fără să o modifice prea mult, au numit-o „cevapcic“.

În ambele cazuri deci, strămoşul acestui fel de mâncare trebuie să fie neaparat, pe undeva, cumva, mizerabila „chiofte“ turcească.

Pentru ca să nu semene nici cu chiofteaua turcească ce nu ar putea fi altfel definită şi caracterizată decât ca o tragedie culinară şi nici cu cevapcic-ul sârbesc, care nu e nici el prea departe de susnumita tragedie, românul în genialitatea-i, a modificat, a adăugat, a mai potrivit pe ici pe colo şi a realizat „micul“, care dacă pot pentru ca să zic aşa, este o mâncare neaoş românească, neputându-se compara cu predecesorii lui de alte limbi şi putându-se numi fără sfială mâncare originală, cu care orice român se poate făli şi bătându-se cu pumnul peste pieptu-i de aramă, poate să spună cu fruntea sus că mâncarea asta este strict naţională.

Acestea fiind zise nu-mi rămâne decât să-ţi mulţumesc pentru reţeta acelui  Marian Ditu care la 1920 o comunica unei anumite doamne, reţetă care seamănă în linii mari cu reţeta noastră, aşa încât îndrăznesc să ţi-o comunic şi ţie.

Micii aşa cum am învăţat eu dela un moş bătrân care şi el învăţase la rândul lui şartul dela unu’ nea Costică Chioru’ crâşmar, care demult, demult, în Bucureştii de altă dată aruncase undeva prin „Mandravela“ o ospătărie-n drum ce se numea „La Trei Ochi sub Blapomă“ fiindcă el era chior, da nevastă-sa, în ciuda multelor şi grelelor conflicte matrimoniale petrecute de-a lungul îndelungatei lor căsătorii nu, se fac aşa:

Se ia carne de vacă dela piept, de acolo de unde vaca pe lângă carne mai pune şi ceva seu şi se toacă. Zicem noi un kilogram. Acuma unii mai amestecă carnea de vacă şi cu ceva carne de porc, sau unii şi mai firoscoşi, cu carne de oaie. După cunoştinţa mea, carnea de oaie nu face rău, dar nici bine.

În cea ce priveşte porcul, mai bine nu. În porc de când sunt în Germania mi-am pierdut complect încrederea. Prea e porc! De câine! Mai bine o văcuţă tinerică, proastă, dar cinstită şi curată, fără amestec.

După ce o dai prin maşină, carnea nu văcuţă, la un kil de carne pui o lingură de bicarbonat de sodiu, sau mai pe înţeles praf de copt şi începi să o frămânţi aşa ca pe cozonac până asuzi, dar numai un pic, nu prea tare că mai ai nevoie de forta muşchelor tale pentru mai târziu, după care o dai la o parte.

În timpul ăsta pui oase la fiert, de preferat cu măduvă şi faci o zeamă  pe care o pui la rece şi când s-a răcit de e numai aşa ca o boare călduţă, iei ca la vreo două sute de mililitri din ea, căsăpeşti în piuliţă o căpăţână sau mai multe după gust de usturoi obraznic şi faci din zeama asta un mujdei de să-ţi mute nasul, nu numai ţie, dar şi vecinului

Restul de zeamă ca la vreo patru sute de grame o ţii prin preajmă la-ndemână. În mujdeiul făcut, arunci şi ceva ca la vreun vârf de cuţit mai lătuţ de ardei iute ca gura mahalagioaicelor din Mandravela, pisat şi mărunţit, dacă se poate proaspăt. Se poate şi uscat dar...mai bine proaspăt.

Acum te pui pe treabă. Î-ţi sufleci mânecile şi te apuci să frămânţi carnea până te trec toate năduşelile, aşa ca la o dragoste mare. În timp ce tu frămânţi, lângă tine, nevasta adaugă încet, încet, mujdeiul şi pe urmă zeama de oase.

Cum carnea înghite apă ca omul după ce a mâncat ţâri săraţi, după ce s-a terminat zeama, începi să torni apă rece de izvor până ce simţi carnea la mână ca un aluat nici prea tare dar nici foarte moale. Unii mai ambiţioşi toarnă apă minerală.

După ce te-au trecut năduşelile şi carnea s-a făcut ca un aluat care face “aţe”, îi dai un praf ţeapăn de piper, după aia cimbru şi baţi iar aluatul ăsta ca pe cozonac gustându-l din când în când. Unii pun sare de la început. Eu nu, fiindcă în loc de sare prefer să arunc aşa în scârbă, „Fondor“ „Magi“, sau altă dresură care trebuie să recunosc nu e de origine românească. Cum   astea sunt sărate, sarea o pui numai la o nevoie pe la sfârşit când ţi-a căzut limba pe piept tot frământând carnea şi tot adăugându-i încet, cu grijă, apă de izvor. Eu personal, când am ambâţ, pe lângă apa pură mai adog şi ceva apă minerală, care face carnea pufoasă. Tot eu, adaug şi alte mirodenii care î-mi sunt prin preajmă şi mai pe aproape, la un destin ş-o soartă şi după cum mă taie capul şi mă loveşte inspiraţia.

Gata! Acum poţi să te duci să faci un duş, în timp ce nevasta pune carnea la rece unde obligatoriu trebuie să stea o zi şi o noapte.

După aia e simplu! Faci micii cu mâna, lucru mai greu, sau cu maşina de cârnaţi, mult mai comod, iar nevasta are grijă să-i „încheie“ ca lumea şi dai dolofanii la grătar, neaparat cu cărbuni de lemn şi la foc iute dar nu prea, ca să nu-i arzi.

Să nu-i faci de tot cruzi, dar nici prăjiţi până la nu se mai poate, fiindcă micul trebuie să fie prăjit pe dinafară, dar zemos pe dinăuntru ca să alunece ghiogâlţ pe gât.

P.S. Dacă carnea nu e suficient de grasă, neaparat mai pui vreo două sute de grame seu de vacă dat şi el prin maşină. În niciun caz grăsime sau slăninuţă de porc ! Nu-i vorbă că porcul pe meleagurile astea nici nu prea are slăninuţă, ci numai eventual şorici, care oricum nu-i bun la mici, dar la opinci măcar, poate că da!

Recomandari electrocasnice

Mixer compact cu bol

- 10 %
499.99 lei
449.99 lei
TRANSPORT GRATUIT
pentru comenzi mai mari de 100 de lei
PLATA IN RATE FARA DOBANDA
pana la 12 rate

  • 39 comentarii
  • Fara foto
  • Fara foto

    Gabriel Cornea, 05 iulie 2014

    Pe vremea lui Stefan cel Mare nu exista bicarbonat.

  • Fara foto

    Iftode Gabriel, 31 mai 2014

    Bicarbinatul de sodiu nu e tot una cu praful de copt

  • Fara foto

    tiki_maarius (Bucatar) , 19 octombrie 2011

    dar micii fara cimbru nu se poate?eu is in alta tara si nu este aici cimbru....

  • Georgeta

    Georgeta (Chef de cuisine) , 14 iulie 2011

    Eu vreau sa va atentionez despre: BICARBONAT care este cu totul altceva decit PRAFUL DE COPT! MICII SE FAC NUMAI cu BICARBONAT! Praful de copt este alta mincare de "Peste". Sub nici-o forma nu puneti praf de copt! Total gresit. Nu aveti BICARBONAT, nu faceti mici! Clar! La mici se pune si cimbru, nu exista mici fara cimbru.

  • Fara foto

    andrei vali (Bucatar) , 18 decembrie 2010

    cam lunga reteta dar merge incercata

  • Fara foto

    ionescu ciprian, 22 mai 2010

    frate eu sunt sofer de tir si vorba aceea ca am colindat toata tara dar nicaieri nu am mancat mici mai buni cum sunt cei de la restaurantul lu' marian din targ de la autovit, gustosi zemosi mereu au numai marfa proaspata . in fiecare duminica merg la el si mananc impreuna cu prietenii mici.

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 20 mai 2010

    Super !

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 25 aprilie 2010

    O bunatate !

  • dicarmencitta1957

    dicarmencitta1957 (Chef de cuisine) , 20 martie 2010

    Un articol foarte interesant,ahhhhhhh ce pofta am de mici acum......Felicitari pentru articol.

  • constanta proca

    constanta proca (Chef de cuisine) , 21 iunie 2009

    Eu prepar micii folosind un amestec din carne de vita,porc,oaie,zeama de oase ,usturoi,bicarbonat,chilli,sare.

  • marta gabriela abdelhafiz

    marta gabriela abdelhafiz (Chef de cuisine) , 12 mai 2009

    Eu fac micii numai cu carne de vita de la ceafa ;am citit odata reteta cuiva de la Capsa veche de tot si am aplicat-o cu strictete si va spun ca ies minunati ;tot acolo spune sa nu "strici"cu carne de porc sau oaie -si mi se pare ca este adevarat.

  • Fara foto

    Marius (Bucatar) , 10 aprilie 2009

    Micii sunt intr-adevar grozavi si foarte romanesti prin aromele dominante: usturoiul si cimbrul. Cevap-ul e asemanator ca textura si mod de prelucrare, dar se bazeaza, ca si plescavita si alte variante, pe ceapa. Problema cu micii ar putea fi doar ca sunt mai greu de digerat, dar cine stie ca nu suporta usturoiul n-are decat sa se tina de o parte. Si apoi pentru asta avem vinul si berea, sa ne mai ajute la greu. O problema trecuta cu vederea este legata de mustar. Toata lumea mananca astazi micii cu mustar, dar eu am auzit ca pe vremuri se prefera sosul de herean. Am incercat chestia asta si e geniala: hrean ras, sare, otet si poate ceva din supa de oase, sau chiar putina apa.

  • Fara foto

    valentina ionita, 01 aprilie 2009

    Mititeii sunt buni cand sunt pregatiti bine.Trebuie sa fie pufosi,iar la gratar raman la fel. Noi facem mititei in casa.Pun carne de porc,de vita,putina de oaie si zeama de oase,putin bicarbonat.Tot secretul este zeama de oase. Sunt minunati.Iar,gratarul cu lemne si carbuni nu se compara cu nimic.

  • Garfield

    Garfield (Chef de cuisine) , 30 martie 2009

    O nu foarte veche legenda spune ca in Bucurestii de alta data, mai pe la 1850 sau chiar un pic mai tarziu cand incepusera sa apara si pe la noi restaurantele si birturile, erau in mare voga carnatii ~Patricieni~. Legenda spune ca avand mare cautare, unul din faimosii proprietari de birt (si care din pacate nu imi amintesc numele lui sau a birtului sau ) - care dupa ce ca nu mai facea fata in a produce carnati Patricieni pentru gratarul ce sfaria deja in gol, constata cu necaz ca nu mai are nici mat(z)e pentru faimosii patricieni. Si intr-un moment de geniu ceru ca pasta de carnati sa fie asezata direct pe gratar! O dulce si parfumat miasma se raspandi pe toata strada si mahalele din jur! Juni, mademoiselle-e si alte alese fetze simteau in cerul gurii suave ploi de primavara, vrajiti de alchimia gratarului! Ar fi comandata dar se sfiau a cere ca nu stiu a cere ce?! Si pentru ca pasta uriasilor patricieni se strangea in mici forme rumene, li s-a spus MICI... si micii mititei ii stim si noi in ziua de azi!

  • Fara foto

    Ama, 30 martie 2009

    Cei mai buni mici ii fac la o carmengerie din Giulesti...frate!! Ssunt de vis... nu se compara cu nimic... iar pastra de oaie de acolo, nu am mai mancat nicaieri.

  • iuliana tarnoveanu

    iuliana tarnoveanu (Chef de cuisine) , 30 martie 2009

    Sunt foarte buni pregatiti atit la gratar cit si prajiti in ulei.

  • alynapopa84

    alynapopa84 (Chef de cuisine) , 29 martie 2009

    Habar nu aveam ca asa se fac micii, interesant. Foarte bun articolul.

  • Mihai

    titza (Chef de cuisine) , 29 martie 2009

    Modelati cu palnia de carnati, micii ies cam subtirei iar la gratar se subtiaza si mai mult. Interesul e ca ei sa ramana zemosi la interior. De aceea am comandat la un mester o palnie speciala care scoate micii cam de 2 degete, cum scrie in reteta; acum raman micii zemosi la interior si au cu totul alt gust. Incercati si voi!

  • Fara foto

    aurelia spatarescu (Bucatar) , 28 martie 2009

    Reteta de mici este extraordinara si cred ca vor fi si gustosi.....dar cei mai buni mici...mari sunt cei cumparati de la sell gros Agigea-Constanta facuti pe gratar cu jarul din carbuni: sunt deliciosi.....

  • Fara foto

    simona moraru (Chef de cuisine) , 28 martie 2009

    Frumos articol...am mai invatat ceva astazi. Eu una nu ma omor dupa mici, dar sotul meu ar manca in fiecare zi. Spor la pregatit mititei pentru cine ii prefera!

  • Fara foto

    Monika K (Chef de cuisine) , 28 martie 2009

    "La un kil de carne pui o lingură de bicarbonat de sodiu, sau mai pe înţeles praf de copt" Bicarbonatul de sodiu si praful de copt sint doua lucruri diferite (Praful de copt contine bicarbonat de sodiu si cream of tartar). N-as recomanda sa se puna in mici praf de copt, sub nici o forma !

  • Fara foto

    cosmescu (Bucatar) , 27 martie 2009

    Eu stiu de la un carciumar batran care pe timpuri cand mici se manca numai la carciuma ca cei mai buni mici sunt cei care contin si carne de oaie.El ii prepara ca nu era laboratoare ca acuma si nu facea fata duminica.Am sa incerc si eu sa fac in casa ca de pasti pun un vitel pe branci.sper sa iasa..

  • Fara foto

    nickhita, 27 martie 2009

    Doar o mica mentiune... bicarbonat de sodiu nu e acelasi lucru cu praf de copt... la mici se pune bicarbonat de sodiu.... iar daca vreti sa fiti si mai indrazneti, berea e perfecta in loc de apa minerala!

  • Criss_love

    Criss_love (Chef de cuisine) , 26 martie 2009

    Cu greu gasesc in comert mici, de gustul carora sa pot fi incantata cu adevarat. Mai mult de 2-3 nu mananc, oricat de buni ar fi ei. Dar acum chiar mi s-a facut pofta.

  • Fara foto

    kitekat50 (Bucatar) , 26 martie 2009

    Maiculita imi lasa gura apa ! DE UNDE ESTI,BUCATARULE DIN GERMANIA? trimite-mi si mie citiva mici la Ludwigshafen...Doina

  • burdulea maria elena

    burdulea maria elena (Chef de cuisine) , 26 martie 2009

    Buna reteta, frate!

  • Samy

    Samy (Bucatar) , 25 martie 2009

    Frumos articol, intradevär face concurentä lui Caragiale! RESPECT!

  • Fara foto

    Monika K (Chef de cuisine) , 25 martie 2009

    Am mai invatat ceva despre mici ! Abia astept sa mai pregatesc o tura ! :)

  • Sidy

    Sidy (Chef de cuisine) , 24 martie 2009

    Vai mamaaaaaa...pana am citit articolul...am inghitit in sec de...100 de ori !!! Gata, maine mancam mici, ca asa nu se mai poate !!! Cu tot postul...dar nu mai rezist !!!

  • Fara foto

    raisa banea (Maestru bucatar) , 24 martie 2009

    Mai nene, ma lesi ca-i post. Dupa mai vorbim. Oricum imi este o pofta nebuna. Prea mult de lucru, mai bine merg dupa Paste la GIL.

  • Paula Negrea

    Paula Negrea (Maestru bucatar) , 24 martie 2009

    Vai, dar ce frumos arata poza. Mie nu-mi prea plac micii, recunosc, dar am mancat la un moment dat la mare, in Eforie Nord niste mici care erau extraordinari. I-am intrebat ce le-au facut si mi-au spus ca i-au pus niste condimente turcesti. Micii aceia aveau un gust unic. Am regasit gustul cand am fost in Grecia unde am mancat un fel de Kebap din carne tocata.

  • Fara foto

    oana_paul, 24 martie 2009

    Micii sunt foarte buni dar trebuie vazut cum sunt gatiti, mie personal nu-mi plac micii care sunt mai in sange. In plus, ii prefer pe cei mai condimentati.

  • Niko Stan

    Niko Stan (Chef de cuisine) , 24 martie 2009

    Sunt deliciosi la gratar... si muuuuuuuult mai sanatosi daca sunt facuti de casa.

  • Fara foto

    simonapopescu, 24 martie 2009

    Ce frumos e scris articolul, felicitari lui Vlad. Intr-adevar, Tania are dreptate cand spune ca parca e rupt din Caragiale.

  • Fara foto

    Corbu Ramona-Mihaela (Maestru bucatar) , 24 martie 2009

    E adevarat ca sunt buni la gratar....da nici prajiti in tigaie nu-s rai...intr-un camin de studenti sunt iesirea la "iarba verde " perfecta

  • cely snijec

    Cely Snijec (Chef de cuisine) , 24 martie 2009

    Abia astept sa treaca postul sa mananc mici. Am o poftaaaa!

  • Fara foto

    deeaandreea (Maestru bucatar) , 23 martie 2009

    Interesanta reteta pentru mici!!! Sincer din comoditate cred, tot timpul cuparam carnea din magazin, dar cu siguranta nu e la fel de buna ca cea pe care o faci cu manutele tale, si stii tot ce ai pus in ea. Abia astept sa se incalzeasca afara si sa incingem din nou gratarul......

  • Fara foto

    Tania Manole (Maestru bucatar) , 23 martie 2009

    nota zece pentru articol....parca e rupt din Caragiale...:))

  • Andreea Constantina Manciu

    Andreea Constantina Manciu (Chef de cuisine) , 23 martie 2009

    Cand fac mici la gratar, ii stropesc cu putina bere, vor avea un alt gust mult mai bun.Incercati