Istoria tortului miresei

Tortul miresei dateaza din vremuri vechi, inca din timpurile romane. Desigur, romanii nu aveau torturi elaborate, cu decoruri si creme fine. De fapt, ei foloseau felii de paine de grau, care erau rupte deasupra capului mirilor, pentru a le aduce noroc si prosperitate.
Firmiturile care cadeau pe jos simbolizau norocul si fertilitatea pentru mire si mireasa si se considera ca vei avea noroc daca “ciuguleai” din ele.

In timpul Evului Mediu, torturile miresei erau pur si simplu biscuiti sau prajiturele mai tari. Pe vremea aceea, invitatii aduceau fiecare cate un mic tort (de marimea unei briose) la nunta, care erau puse unul peste altul, iar mirii trebuiau sa se sarute deasupra tuturor torturilor, pentru a le aduce noroc in casnicie.

In secolul al XVII-lea, brutarii francezi luau chifle din grau, le puneau una peste cealalta si le acopereau de crema. Acesta a fost momentul in care tortul miresei a inceput sa semene cu cel din zilele de astazi.

Acum, formele unui tort de nunta sunt variate: patrate, rotunde, rectangulare, in forma de inima... In trecut, torturile miresei erau considerate un simbol si toata lumea avea acelasi tort alb, simplu. Din fericire, acum avem voie sa experimentam cat putem cu tortul de la nunta si sa-l facem cate de colorat si aromat dorim. De obicei, mireasa hotaraste directia in care merge tortul (din punctul de vedere al gustului si culorii) si discuta cu o cofetarie, care i-l prepara dupa gustul ei.

De regula, la nunta, exista obiceiul ca mirii sa taie impreuna tortul, apoi sa-si dea unul altuia sa guste dintr-o felie, acest lucru simbolizand grija pe care o vor avea pe viitor unul fata de celalalt.