Parjoalele moldovenesti la ele acasa

“Imi scrii ca ti s-a facut dor de parjoale moldovenesti si ca nu mai stii cum se fac. Tu zici ca de zece ani de cand ai parasit Vasluiul ai uitat. O fi, dar nu cred. E mai probabil ca nu ai stiut niciodata sa faci parjoale. Himera! Nu stiam nimic. De asta m-am incredintat usor si repede, bagand furculita in prima parjoala iesita din mana mestera a lui Vasile bucatarul, vecinul meu. Are optzeci de ani trecuti si e pensionar. […] a devenit poliglot si cu gusturi cosmopolite, cand vine vorba de bucataria moldoveneasca, Vasile bucatarul devine sovin de-o peremptorie intransigenta regionalista, de un fanatism feroce si exclusiv. De aceea, cand l-am intrebat cum trebuie tocata carnea pentru parjoale, cu masina sau cu

satarul, a sarit ars:

S-acum iaca ce m-a invatat Vasile:

In ceea ce priveste carnea, popreala nu-i: poti face mata parjoale si din carne de vitel si de miel si de pasare (gaina, rata, piept de gasca si chiar de curcan, cum binevoiesti). Parjoala batraneasca, insa, numai din carne de vita sau de vitel (cel mai bine), amestecata cu porc va s-o faci, a grait Vasile, altfel, nu.

Si iata cum:

Treci carnea prin masina de doua ori. A doua oara adaugi: miez de paine muiat in lapte, sare, piper, mararm patrunjel fin tocat si prajit in unt. Cand ai scios tocatura a doua oara din masina, mai pui mata numarul necesar de oua (la ½ carne, doua oua), freci fundul vasului in care pui tocatura cu-un bot de unt proaspat de marimea unui ou de rata, adaugand (dupa plac)si un cartof ras pe razator. Odata tocatura bine amestecata, presari fundul de lemn, pe care lucrezi carnea, cu posmag (pesmet pisat, daca ai uitat cum se zice la Vaslui). Iei cate o lingura de tocatura si-o tavalesti, pana ce-i dai forma sferica. Dupa asta, turteste tocatura cu un cutit lat, pana ce sfera se reduce la latimea unui deget aratator, mai plinut.

 

Bati apoi lateral cu doua cutite tocatura, pana ce ia forma numita in geometrie sector circular, care este definitiva, avand grija sa rotunjesti putin varful, prin turtire. Ajuns aici, pregatesti tigaia in care ai lasat sa se topeasca o bucata buna de unt proaspat. Cand da untul in clocot, asezi parjoalele in tigaie si le prajesti pe ambele parti, pana se rumenesc cat trebuie (aici e aici!). Dupa ce s-au rumenit, le scoti cu lingura gaurita si le potrivesti frumusel pe farfuria (calda) pe care vor fi servite. Tot mestesugul. E ca parjoala sa fie bine rumenita pe dinafara si mustoasa pe dinauntru. Garnitura clasica e piureaua de cartofi sau, cand apar, cartofii noi, opariti cu unt. O parjoala moldoveneasca nu trebuie sa intreaca in lungime o carte de joc, mi-a spus Vasile, trei degete normale in latime si sa fie de grosimea unui index de “boxer”, in categoria cocos (Vasile e sportiv). Noroc la foc si pofta buna la mancare!”

 

Cam aceasta a fost povestea parjoalei moldovenesti preparate ca la carte, exact cum spunea Vasile bucatarul.