“Bamyah”-Mancare de bame cu carne de vita-reteta specific arabeasca

Bamelor li se taie coditele , se spala si se stropesc cu otetul, pentru a reduce textura mucilaginoasa.
Se lasa cca o ora sa stea apoi se usuca.
Intr-o tigaie mai adanca( tip wok) se incinge uleiul si se prajesc pe rand bamele, pana iau o culoare aurie.
Se scot pe hartie absorbanta de bucatarie pentru a se scurge surplusul de ulei.
Acelasi ulei se pune intr-o oala de fiert sub presiune si se caleste mai intai ceapa 2-3 minute, apoi se adauga carnea de vita , taiata in bucatele de 3-4 cm, pana isi schimba culoarea.
Se adauga apa fierbinte, se sareaza si condimenteaza; rosiile se oparesc, se decojesc si se taie marunt si se adauga la supa.
Se lasa la fiert la foc mic 4o de minute.
Se deschide cratita de fiert sub presiune si se adauga bamele; se mai lasa la fiert cca 15 minute.
Usturoiul se curata, se taie marunt si se caleste in ulei pana ia o culoare aurie.
Se adauga la supa la ultimele clocote, impreuna cu frunza de coriandru verde, taiata marunt.
Se serveste cu garnitura de orez fiert, masline negre, muraturi si optional suc de lamaie.
Pofta buna!
„Bama este o plantă cu fructe comestibile din familia Malvaceelor (din care fac parte și bumbacul, arborele de cacao și hibiscul). Numele științific este Abelmoschus esculentus; la noi este uzitat mai des sinonimul său Hibiscus esculentus.
Este o plantă anuală care crește până la 2 m înălțime. Frunzele au 10–20 cm lungime și sunt late, palmate, având 5–7 lobi. Florile au un diametru de 4–8 cm, cu 5 petale gălbui, adesea cu o pată roșie la baza fiecărei petale. Fructul este o capsulă verde și păroasă cu lungimea de 8-20 cm și conține numeroase semințe.
„Numele de bamă provine din arabul bāmyah care stă la originea numelor plantei în Orientul Mijlociu, Balcani, Iran, Grecia, nordul Africii și Rusia. În vest este cunoscută sub numele de okra, cuvânt de origine africană.
Florile de bamă
Deși felul său de răspândire este nedocumentat, planta este aparent originară din Etiopia. Egiptenii și maurii din secolele XII-XIII foloseau denumirea arabă a plantei, ceea ce sugerează o origine orientală. Din Arabia, planta s-a răspândit pe malurile Mediteranei și spre est. Ulterior planta a fost introdusă în America de Sud (semnalată în Brazilia în 1658) și apoi America de Nord (1748 în zona Philadephiei).
Bama este cultivată în zonele tropicale și temperate mai calde pentru fructele sale fibroase care au forma unor păstăi verzi cu semințe rotunde albe. Fructele sunt culese necoapte (lungime sub 10 cm) și mâncate ca legume. Frunzele pot fi folosite la îngroșarea supelor.
În Siria, Egipt, Grecia, Iran, Iraq, Iordania, Liban, Turcia și Yemen bamele sunt folosite mai ales pentru prepararea unor supe groase cu alte legume și cu carne. De asemenea este folosită în bucătăriile indiană, braziliană și caraibeană.”
Wikipedia-Enciclopedia libera