Iahnie de fasole "accelerat"

Mod de preparare

Iahnia de fasole

Eu v-o spui, dar avînd experienţă, mă cutremur numai la gândul de ce vor spune aceia care mi-au şi atras atenţia ridicând arătătorul, că sarea, grăsimea, băutura şi încă ceva bagatele în viaţa asta, nu sunt altceva decît şoricioaică pentru organism.

Pentru aceştia, iahnia pe care o propun, nici măcar nu trebuie citită! Arunca-ţi-o la coşul de gunoi imediat, până a nu intra în temă şi a vă ispiti. Vade retro satana!

Pentru cei convinşi că numai mâncând legume se poate bate suta, am să copiez o reţetă de sote de morcovi, propusă de o doamnă din Franţa, delicioasă zice ea, care n-a mîncat carne sau grăsime în viaţa ei. Să fie la ea acolo, că eu cu chestii d-astea nu mă umilesc.

Doamna în chestiune e adevărat că arată ca moartea-n vacanţă, dar zice ea că în cea ce priveşte sănătatea, tun! Mă întreb la ce-i foloseşte? Doar, poate cumva pe la sfârşit.....

-Care-i diferenţa între un cadavru care n-a fumat, n-a băut şi ……. aşa mi departe şi unul care a păcătuit toată viaţa din toate punctele de vedere, cât a putut?

-Ăla care na fumat, n-a mincat gras, n-a băut, şi nici n-a….arată mult mai sănătos!

Dar până atunci să sperăm că mai avem ceva timp şi profitând de faptul că postul paştelui încă nu s-a terminat vă propun o reţetă care dacă ar fi călugărească, adica fără carne, ar fi şi ea de post. aşa că:

Se cumpără trei borcane de fasole albă „Weisse Bohnen HAK”

Două cepe mari şi dolofane de le zice “de apă”, nu ştiu dece că doară ceapa asta nu creşte pe baltă printre trestii şi papură!

În cea ce priveşte carnea, de preferinţă ceafă afumată de porc, sau şi mai bine falcă de porc fiartă şi numai uşor atinsă de fum, nu ca una scăpată dela incendiu, ci ca una care numai a asistat la foc. Asta, falca, o luaţi de pe undeva, cumva, de unde ştiţi dumneavoastră că-i moale, grasă, gustoasă până la Dumnezeu şi delicată de numa! Eu o iau dela un rus care ţine prăvălie. Se topeşte-n gură!

Ceapa se taie ceva mai mare şi se căleşte în ulei. În timpul călitului, atunci când ceapa a asudat bine, lăsându-şi tăria şi iuţeala ca un suflet să zboare-n aburul pârjolului devenind molcuţă şi sticloasă, se adaugă o lingură, două, pline cu pastă de roşii, amestecându-se tot timpul ca nu cumva să se prindă la fund, după care vine marele moment cînd borcanele de fasole sunt aruncate peste compoziţia bolborosindă, nu înainte ca zema lor să fi fost strecurată şi aruncată la canal ca o netrebnică ce se află.

Se amestecă, neaparat cu o lingură de lemn înbătrânită-n relele bucătăriei, care lasă-n urmă-i uşorul, delicatul, nostalgicul iz al aromelor de altădată, apoi după un clocot sănătos, se aruncă-n cratiţă unu’, sau doi căţei de usturoi zdrobiţi cu duşmănie.

Acuma şurubul care ia maul gazului, sau “corentului” după caz, se aduce la poziţia mică, şi falca fiartă aşa cum spuneam blând afumată, se adaugă la fasolea care bolboroseşte uşor şi peste cratiţă se pune capacul ei. Requiescat in pace!

Se lasă în situaţia asta falca să asude şi să lase din grăsimiţa şi aroma ei preţ de vreo douăzeci de minute.

Bătrâna lingură de lemn trebuie din când în când să intre-n acţiune pentru a nu lăsa mâncarea să se prindă la fund compromiţând astfel munca dumneavoastră, că ar fi păcat.

Acuma este momentul când fasolea trebuie să capete suflet! Un pic din sufletul dumneavoastră! Într-un cuvânt, să capete identitate, să ştie omul cui să-i mulţumească.

Stând ca un împărat în faţa supuşilor săi, cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor, borcănaşele, cutiuţele, pliculeţele cu săruri, făcături, şi condimente stând ca soldaţii în rând, vor tremura ne ştiind care din ele vor trebui să….hop în cratiţă şi care nu, până când vor fi arătate cu degetul de către împăratul cel necruţător. Cimbru, măghiran, sare, piper, boia de arderi dulce, piper de Caiene, rozmarin, alese toate aşa la inspiraţie şi la-nghite pui! Eu mai adaug aşa ca la vreo linguriţă de “Fondor”, ca de altfel la orice mâncare pe care îndrăznesc s-o gătesc. Nu mă-ntrebaţi de cantităţi fiindcă eu detest cifrele. Cît te lasă inima şi inspiraţia. În fiertură poţi pune pe lângă cele de mai sus vreo două, trei foi de dafin, ca uscatele să-şi lase un pic din parfumul mediteranean cu care le-a blagoslovit Domnul cînd erau fete, să se plimbe abea simţit prin fasole, ca un uitat vis de tinereţe.

De acum la foc domol, laşi toate să se amestece, să-şi împrumute una alteia armonios aromele, să se constituie într-un tot numit iahnie de fasole.

N-ai voie să pleci de lîngă cratiţă până n-ai stins focul. Lingura de lemn trebuie să fie prezentă în permanenţă şi să stea vigilentă de veghe pentru a controla oarecum des, ca nu cumva iahnia să se fi prins la fund. Şi esenţial! În timp ce-o alduieşti cu fărîme din sufletul tău propriu şi personal, gustă! Gustă cât mai des posibil, că oricât de bun la suflet ai fi, cea ce-i prea mult strică! Dar şi cea ce-i prea puţin!

După ce a scăzut, după cât crezi tu că-i bine, adaugă te rog eu frumos vreo cincizeci de grame de ulei de floarea soarelui, amestecă, pune-i capacul şi lasă să se răcească. Nu de tot, da-n niciun caz n-o servi fierbinte! Nu te sfii cu grăsimea! Fasolea ca şi varza, înghite fără probleme uleiul şi grăsimea lăsată de afumătură. Fără grăsime şi fără condimente fasolea seamănă la gust cu o rufă murdară fiartă-n apă fără sare.

La masă poţi s-o serveşti imediat sau a doua zi, rece.

Neaparat o ceapă care a scăpat dela măcel, bate-o cu pumnul şi las-o de strajă lîngă o solniţă generoasă în care poţi muia foile de ceapă după pofta inimii.

Unii preferă castraveţi muraţi care pot reprezenta curcubitaceele cu demnitate în faţa iahniei, cu o condiţie! Să nu fi fost muraţi în oţet!

Ca băutură un vin în niciun caz alb, nici măcar colorat roze. Vin roşu şi dacă ai noroc o “căpşunică” ţărănească aşa cum o fac oamenii pe la Olteniţa, d-aia care-i uşor acrişoară şi încă mai pişcă discret la limbă.

Succes şi poftă bună

Al dumneavoastră

Vlad

Pe aceeași temă:

Chiftelute in sos de rosii - reteta simpla si delicioasa

Reteta simpla si usoara de musaca de cartofi cu carne tocata

Mancare de fasole boabe cu carne tocata